Gesturi mici

12 09 2009

Am rămas uimit de curând.

Nu credem că mai pot să simt fiori din gesturi mici. De fapt uneori mă îndoiam că îi mai pot simți și din gesturi mari.

Parcă unele partide de sex devin doar mecanică, mai ales când timpul trece devenim foarte preciși facem totul perfect.

Atingem exact ce trebuie când trebuie. Doar că atunci când faci sex nu conduci o mașină. Greșelile sunt chiar de bun augur. Divaghez, dar mă mira cum atunci cand te desparți de cineva  (deși ai avut tot ce se putea de la persoana aceea  pe plan sexual și chiar te plictisea uneori) bursc orice atingere capată o puternică încărcătură. Cum se poate să te excite și să te înfioare o strângere de mână mai tare ca o muie. Cum poate să te puna pe jar o atingere a obrazului? O suviță de par care iți atinge fața să te facă să tremuri?

Vorba aceea sunt om batrân și trecut prin „multe” sau măcar de multe ori și am rămas surprins plăcut de senzatiile adolescenței. Plus că atunci nu le apreciam cum trebuie. Atunci vroiam sex, acum poți să le savurezi liniștit, ca sexul nu mai e o problemă.

Ce mă mira e că nu prea le simți decât când intervine o constrângere. Cred că trebuie să te mai desparți uneori, să mai iți aduci aminte de ce te-ai cuplat :).