Singuratate unde esti….

14 04 2009

Aud foarte multi oameni (in general femei) ca se plang de singuratate.

Imi amintesc ca era o vreme cand si pe mine ma speria gandul singuratatii in general cand eram la scoala. Atunci ma plictiseam crunt dc aveam cateva ore in care sa nu am ce sa fac. Acum tot ce imi doresc e sa am momente de singuratate.

Nu mai pot sa inteleg cum era sa ma plictisesc eu nu m-am mai plictisit de cativa ani si nu am mai avut momente de singuratate.Poate e greu de explicat pentru cineva care nu a incercat senzatia dar pur si simplu tanjesc dupa singuratate.

Vreau sa fiu singur cand ies pe strada sa ma uit la oameni sa ma asez singur la masa intr-un restaurnat sa stau singur pe o banca in parc. Vreau sa stau in casa si sa nu fie nimeni sa ma culc singur sa ma trezesc singur. Cand conduc si sa nu am pe nimeni in masina sa merg cu a doua in 6000 de ture fara sa imi pese ca cineva nu are volan de care sa se tina cand iau curba. Sa ma culc tarziu si sa ma scol devreme fara sa imi pese daca trezesc sau nu pe cineva. Nu vreau sa fiu singur pe lume nu e vorba de asta nu vreau sa nu am prieteni nu vreau sa nu am femei in jurul meu vreau doar spatiu intre aceste situatii. Vreau sa am jumatate din timp al  meu si jumatate sa il impart cu altii. Mie imi e dor de singuratate si de plictiseala. Omul se plictiseste cand nu are nimic de facut eu nu am mai incercat starea de foarte mult timp. Mereu am ceva programat si distractile sunt programate am ajuns sa ma enervez in weekend pentru ca „trebuie” sa merg undeva sa ma simt bine. Mi-am luat concediu in care nu am vrut sa plec nicaieri am stat acasa si dupa 1 saptamana de concediu mie nu imi venea sa cred cat de repede a trecut nu am avut timp sa ma plictisesc o secunda.

Cel mai tare e ca imi amintesc cum intr-un moment de mare plictiseala din „tinerete” ma gandeam ca ce bine ar fi sa ajung sa fiu tot timpul ocupat si sa nu ma mai plictisesc niciodata. Na ca acum am, mai bine tac din gura ca cine stie cum ajung singur pe lume de imi dau cu tesla pe colo pe colo.

Acum ca si efect advers la lipsa singuratatii e ca ma enervez uneori fara motiv si simt nevoia fizica sa daram ceva sa strig sa injur sa imi bag pl in tot si sa ma ridic sa plec. Pe de alta parte nu aprob astfel de manifestari asa ca imi interiorizez frustrarile. Probabil ca o sa auziti de mine la stiirile de la ora 5 ca am omorat pe cineva pentru ca m-a intreabt cat e ceasul. 😀

Oricum nu subevaluati niciodata valoarea singuratatii si farmecul  ei.