Cand vine singuratatea peste tine

25 10 2013

Cum îți dai seama că ești singur.

Atunci când ești bolnav… nu poți să ieși, nu poți să faci nimic, zaci și atunci observi.

Atunci când încerci să vorbești cu cei de lângă tine, și vorbele rămân fără ecou, în tăcerea care se lasă observi.

Atunci când ești singur și nu ți-ai dori să fie nimeni lângă tine. Brusc îți dai seama ca nu vrei pentru că nu  are cine să fie.

Atunci când sesizezi cum în jurul tău sunt multe uși închise. Mereu ai crezut că nu ești interesat să deschizi nici o ușă iar acum realizezi că n-ai ce deschide.

Atunci când mănânci deși nu îți este foame.

Atunci când bei deși nu îți este sete, poate doar de ceața care te face să nu-ți mai pese.

Când singuratate se întâlnește cu claritatea minții fac o echipă foarte neplăcută. Probabil că din acest motiv fugim de claritatea minții ca de dracu. Pentru că singurătatea este deja acolo. Este ca umbra noastră. Cu singura diferență că ne urmează și în întuneric. De fapt o face mai ales în întuneric. Ca un boschtar cu sticliri animalice în priviri.

Întâlnirea cu ea ne ridică pulsul și ne dilată pupilele. Ai vrea să fugi dar te simți ca un iepure prins în culcuș. Dacă fugi îți desconspiri poziția și vei declanșa urmărirea. Așa că într-o speranță deșartă, închizi ochii și speri că va trece mai departe. Nu trece, pentru că atunci când închizi ochii se face întuneric. Iar singurătății îi place la nebunie întunericul.

Se lipește de tine ca un șarpe. Îți intra pe sub haine, stai mut, dar urlii pe interior. Stai nemișcat, dar te zvărcolești ca un ars în spațiul ala mic din tine. Îi simți solzii și privirea inertă, inexpresivă, strânsoarea liniștită a prădătorului care știe că nu ai unde să scapi. Atacă liniștit, fără să facă risipă de energie. Începe și te înghită de la picioare.

Să dureze!

Aerul nu-ți mai ajunge, sentimentul claustrofobic se intensifică. De ce nu ai fugit mai devreme????

Acum e prea tărziu! Măcare de s-ar termina mai repede.

Apoi iar nu vrei să accepți. Vrei să scapi, încerci să te zbați dar zbaterea nu face decât să te obosească. Oxigenul se duce și mai repede. Viața începe să alunece pe lângă tine ca o banchiză de gheață. Încet, fără grabă, dar sigur.

Ai mâinile legate, jumătate de corp înghițit, îți vrei viața înapoi. Cum ai ajuns aici??? Tu nu ai fost niciodată în pericolul asta. Tu erai un om sociabil, aveai prieteni, aveai iubită, aveai tinerețea ta, care ținea loc și de foame și de sete. Unde s-au dus toate? Cum ai ajuns tu singur?

Tu care râdeai de cei singuri și îi numeai neadaptați. Îi credeai slabi, când le vedeai frica și revolta viscerală pe care o afișau teatral. Ce naiba s-a întâmplat?

Aproape te-a înghițit de tot… dacă ai putea măcar să muști sau să strigi. Poate te ajută cineva.

Cine să te ajute, ești singur nu înțelegi? SINGUR

Deschizi ochii dar deja intuenricul nu mai poate fi înlăturat, nu mai este un atribut al ploapelor tale. Îți este impus.

Apoi, poate o sa respiri, o să ți umplii plămânii cu întuneric, o să te ridici din el, o să îl accepți și o sa fii cuprins de o mare milă și compasiune față de toti cei singuri asemeni ție. O să devi un tip de treabă dar cam trist.

Poate nu o să accepți și o să devi un zombi fără viață, vei bântui, animat doar de porniri animalice, fără nici o țintă prin lumea asta. Deschizând răni cu orice ocazia și murind în cele din urmă ca un efect de recul al acelor răni.

Poate o să faci asemeni unui Phoenix, o să reînvi purificat. Eliberat de nevoia de apropiere, asumându-ți singuratatea ca pe o mare descoperire. O vei căuta cum caută un masochist durerea.

Dar poate o să găseși mereu paharul la timp, o să devi în ochii tuturor un ratat, care va încerca să bânguie o filozofie neinteligibilă emanând un miros de borhot. Mai singur ca niciodată dar fără a fii conștient de asta. Fericit în majoritatea timpului că ai eludat capcana singurătății.

Sau poate mă înșel și este totul altfel, poate mâine o sa fie soare și când este soare este bine și uneori chiar apreciem un moment de singurătate.





Singur

21 10 2009

Simt gust de vodka și suc de portocale roșii. Nu e o senzație bizara produsă de o amintire rătăcită. Pur și simplu asta beau acum.

Mă simt singur pe lume, de fapt singur împotriva lumii. E o pula, nu am simțit niciodată că aș avea dușmani. Ce ar putea să vrea cineva de la mine?

Nehotărârea în capitole importante, cum ar fi viitorul? Faptul că sunt destul de slab să nu iau hotărâri simple dar destul de încăpățânat să mă arunc în puț decât să fac ca altcineva?

Nee, se pare ca nu sunt impotriva nimenui. treaba asta imi răpeste din melodramatismul postării. Lucru bun, ca nu suport nimic melodramatic.

Mmmm se pare că în schimb adaugă la incoerența ei. Lucru bun, pentru ca ador incoerența. Nu a altora, doar a mea, o văd ca o incapacitate de a exprima în cuvinte nivelul ridicat al gândirii.

Cam cum ma mint si cu gramatica. Probabil ca cine a citit mai mult din ce am scris a vazut ca nu întodeauna nimeresc cratima cei șapte de ii. De vorbit vorbesc corect dar cu scrisul nu m-am împacat niciodată.

La română pierdeam 2 puncte la fiecare teză pe faptul ca scriam cu greșeli, nu mai zic că scriu deosebit de urât. Am fost studentul care nu putea să învețe după cursurile sale.

Și care a fost atitudinea mea relativ la acest subiect ??? Ma durut în pl.

Poate ca a fost realism relativ la superficialitatea scrisului față de idei.Poate a fost lipsa de voluntariat pentru a corecta aceasta tară. Nu prea conteaza ce a fost. Trecutul nu are relevanță, el de fapt nu există.

La final care e concluzia? Pai nu e, ce concluzie să tragi când cineva se simte singur?

E un muism melodramatic și auto-plângere de milă, drept pentru care imi urez un calduros.

Muie mă!!!!

Mă duc să îmi realimentez paharul.





Singuratate unde esti….

14 04 2009

Aud foarte multi oameni (in general femei) ca se plang de singuratate.

Imi amintesc ca era o vreme cand si pe mine ma speria gandul singuratatii in general cand eram la scoala. Atunci ma plictiseam crunt dc aveam cateva ore in care sa nu am ce sa fac. Acum tot ce imi doresc e sa am momente de singuratate.

Nu mai pot sa inteleg cum era sa ma plictisesc eu nu m-am mai plictisit de cativa ani si nu am mai avut momente de singuratate.Poate e greu de explicat pentru cineva care nu a incercat senzatia dar pur si simplu tanjesc dupa singuratate.

Vreau sa fiu singur cand ies pe strada sa ma uit la oameni sa ma asez singur la masa intr-un restaurnat sa stau singur pe o banca in parc. Vreau sa stau in casa si sa nu fie nimeni sa ma culc singur sa ma trezesc singur. Cand conduc si sa nu am pe nimeni in masina sa merg cu a doua in 6000 de ture fara sa imi pese ca cineva nu are volan de care sa se tina cand iau curba. Sa ma culc tarziu si sa ma scol devreme fara sa imi pese daca trezesc sau nu pe cineva. Nu vreau sa fiu singur pe lume nu e vorba de asta nu vreau sa nu am prieteni nu vreau sa nu am femei in jurul meu vreau doar spatiu intre aceste situatii. Vreau sa am jumatate din timp al  meu si jumatate sa il impart cu altii. Mie imi e dor de singuratate si de plictiseala. Omul se plictiseste cand nu are nimic de facut eu nu am mai incercat starea de foarte mult timp. Mereu am ceva programat si distractile sunt programate am ajuns sa ma enervez in weekend pentru ca „trebuie” sa merg undeva sa ma simt bine. Mi-am luat concediu in care nu am vrut sa plec nicaieri am stat acasa si dupa 1 saptamana de concediu mie nu imi venea sa cred cat de repede a trecut nu am avut timp sa ma plictisesc o secunda.

Cel mai tare e ca imi amintesc cum intr-un moment de mare plictiseala din „tinerete” ma gandeam ca ce bine ar fi sa ajung sa fiu tot timpul ocupat si sa nu ma mai plictisesc niciodata. Na ca acum am, mai bine tac din gura ca cine stie cum ajung singur pe lume de imi dau cu tesla pe colo pe colo.

Acum ca si efect advers la lipsa singuratatii e ca ma enervez uneori fara motiv si simt nevoia fizica sa daram ceva sa strig sa injur sa imi bag pl in tot si sa ma ridic sa plec. Pe de alta parte nu aprob astfel de manifestari asa ca imi interiorizez frustrarile. Probabil ca o sa auziti de mine la stiirile de la ora 5 ca am omorat pe cineva pentru ca m-a intreabt cat e ceasul. 😀

Oricum nu subevaluati niciodata valoarea singuratatii si farmecul  ei.