Literatura

Și-a purtat penița într-o succesiune de ace de par, mai ceva ca pe unul dintre cele mai feroce circuite de formula unu. A lăsat în urmă gânduri și idei, în cel mai bun caz înțelese măcar de el, dar cu siguranță interpretate de mulți.

La final se așterne un fals sentiment de comuniune sau zâmbetul cald de multumire, când crezi că recunoști în alții ce ai găsit în tine, peste ceea ce a fost cel mai adesea doar un exercițiu de imaginație.

Putem încerca să dăm însemnătăți înalte sau înțelesuri profunde, putem să participăm la extinderea acestui vis. Putem să discutăm despre el ca și cum ar face parte din realitate să introducem visul în realitate, deși la o analiză mai atentă mereu vom identifica dimensiuni lipsă.

Dar până la urmă totul este un joc, o tigară fumată din plictiseală. Să folosești ca și repere în viață astfel de tablouri romantice e la fel de copilăresc ca un joc  în nisip.

Anumite idei utile, cu siguranță că pot fi găsite, dar în final vorbim de o pauză de cafea, o ciocolată pentru minte.

Ce vreau să spun cu asta? Nimic, căută prea multe răspunsuri prefabricate când adevărata cocaină este căutarea proprie sau poate că nici aia.

 

Am observat ca

Uneori simt o dorință nestavilită să mă joc folosind cuvinte. Poate vine dintr-o fascinația față de putința de a  crea ceva din nimic, poate din promisiunea unei libertăți intangibile sau poate vine din admirație față de jocurile frumoase ale altora.

Cred că dorința asta e prea puțin legată de un talent real și sincer din punctul meu egosit (ca și cum ar exista și altul) de vedere nici nu prea cred ca e important și sigur nu ma intereseaza daca ar fi. Pînă la urmă joaca are tot dreptul să fie imperfectă și chiar rizibilă. Are tot dreptul și chiar e recomandat, bănuiesc că altfel s-ar numi artă.

Așa că atunci când mă simt claustrat de tot felul de constrângeri și dead line-uri îmi doresc să las totul pe o parte la marginea șanțului și să arunc cuvinte-n sus. Să pice împrăștiat la fel cum picau oasele ghicitorilor de odinioară. Să le interpretez după cum îmi spune intuiția și inspirația. Mi-ar plăcea să am o cutie cu începuturi de poveste, numai bune de continuat în astfel de momente.

Cred că dacă mi-aș ține un carnet și un creion lângă pat aș face o colecție satisfăcătoare de astfel de semințe, numai bune de cultivat.