Mai răsare si soarele

23 09 2009

Am avut o perioadă mai ternă. Motivele pot să fie obiective sau subiective, dar la urmă sunt neinteresante.

Greșesc, nu sunt neinteresante de fapt sunt greu de identificat. Atâta timp cât ceea ce aș putea suspecta mai mult m-ar încurca, prefer să le consider rezultate afectate în așa măsura de erori încât nu merită atenție.

Important e că am ieșit din starea gri fără efort, fără să mă tai cu lama, fără să fac din asta o tragedie. Pur și simplu m-am trezit dimineața cu alt tonus.  Azi am fost vesel am simțit iarăși că trăiesc.

Care este rețeta? Nici una, tocmai asta e, să nu te opui. Când ai o stare mai proastă nu încerca să ieși forțat. Lasă turma de animatori care roiesc în jurul tău, să se agite zadarnic. Explică cui merită să explici că deși ești trist nu e o problemă. Și permite-ți răgazul să redevi iar vesel.

Cu cât te zbați să depașești o stare proastă cu atât te afunzi mai rau în ea. Pentru că de multe ori nu apuci să ajungi la cauza lucrurilor, de unde vine tristețea, ce te face să fii trist. Cum ai putea să o depașesti atunci zâmbind forțat?

Cum suntem destul de liniari în gândire, nu putem să ne controlam gandurile să nu mai fiim triști și să înțelegem de ce suntem, în același timp. Astfel că ne risipim eforturile în încercări zadarnice de a masca efectul fără să înlăturăm cauza. Efortul acesta, zadarnic ne frustrează și mai rău și ne adâncește în depresie. Ne scade respectul pentru propria persoană sau ne face să îi învinovățim pe alții pentru starea noastră.

Pe alții îi face să se simtă rușinați faptul că sunt observați, de anturaj, într-o stare de tristețe. Percep asta ca pe o stare de slăbiciune. Dar oare există om care nu are astfel de momente? Atunci cine e mai curajos, cel ce fuge acasa să se ascundă când plange sau cel ce își înfrunta starea îmbrățișând-o? Orice falsitate e o dovadă de lașitate. Nu e o critică, e o observație. Nici nu aș putea critica pe cineva pentru lașitate când toți avem atâtea frici care ne învăluie. De altfel scopul postului asta nu e să delimitez cum e bine sau rău, ci să prezint o variantă. Oricine poate găsi ca i se potrivește mai bine alt mod de a depăși tristețea.

Oricum ca să nu existe dubii, acum vorbesc de stăriile de proastă dispoziție fără motiv aparent. Sau cu motiv greu de identificat. Când stiim clar de ce suntem deprimați atunci e altă poveste.

Concluzia: Nu te lupa cu morile de vânt, nu te speria de stările nasoale. Treci prin ele și încearcă să găsești motivul real. Dacă nu merge, nu te panica va trece de la sine până la urmă dacă nu te lupți cu ea ca să o transformi în obsesie.