Oamenii se schimba

16 07 2014

 

Credința că oamenii nu se schimbă vădește o stare grobiană a ființei. O obtuzie a gândirii, specifică siguranței de sine acolo unde argumentele și dovezile nu susțin evindența. Ne întâlnim cu eroarea, destul de comună minților mici, ceplecând de la un particular încărcat de subiectivism emit generalizări disonante.

nisip

Generalizari care, asemeni unor grâunte de nisip pe o plajă, doar dau impresia că se integrează în masa aparent amorfă a realității. Până când se depășește starea de observator neatent și privitor de la distanță, și la fel ca grăuntele de nisip privite prin microscop generalizările simpliste încep să se integreze în realitate ca piesele unui puzzle aruncate la întâmplare pe covor.





Nu mersul inainte este problema

13 10 2013

Printre cele mai grele lucruri este să știi când să te oprești. Totul începe cu o dorință, cu un talent sau o calitate. Oricum totul începe oarecum bine, pozitiv și îți dă iluzia unui vis posibil.

Apoi, mânat de acest vis, pășești pe drumul ce ți se deschide. Începi să mergi cu ochii închiși, să îți imaginezi lucruri în loc să fii atent la drum.

Uiți că drumul e viu și îți urmezi visul, fantasma. Tot procesul ăsta te transformă, dar tu nu vezi. Visul se transforma într-un coșmar fară de sfărșit dar tu ești orb.

Mergi prin mocirlă mințindu-te că la final o sa te aștepte o pajiște minunată în care o să te întinzi și să mori un pic.

De fapt vei ajunge așa bătrât și schimnonosit și adus din dalta experiențelor urate încât indiferent ce este la capat de drum va fi zadarnic.

Te-ai putea opri, ai putea să te trezești oricând, dar omul e calic. Și vede munca și efortul și strădania ca pe o bogăție la care nu vrea să renunțe.

A investit prea mult în fantasma lui. El socotește viața in ani nu în clipe. Crede ca 10 ani de minciună sunt mai valoroși decât o clipă de trezire. Și mulți ajung să moară în minciuna de care s-au îndrăgostit.

Când tot ce ai este prezentul și clipa asta este tot ce contează, ultima alegere este mereu cea decisivă. Să mergi înainte ai ales de zeci de ori odată alegi să schimbi macazul. Să renunți și să lași.

Să devi un nou tu, mai viu mai înțelept și mai bun. Dar pentru asta trebuie sa-l lași pe cel rau să ardă în focul umilinței.