Pana aici

17 10 2013

Bă, până acum am ars-o moderat, am zis că fiecare e liber la o opinie și orice act de influențarea suna a lobby.

Dar acum vreau să îmi spun și eu punctul de vedere legat de Roșia Montană.

E simplu de tot, NU EXPLOATĂRII.

Să o luăm pe puncte:

1. 800 de locuri de muncă nu înseamnă dezvoltare durabilă, 3000 de locuri de muncă pentru 15 ani într-un domeniu de căcat nu înseamnă dezvoltare durabilă.

2. Zona aia are potențial de aproduce mai mult de atât dacă este scoasă din regim de monoindustrie.

3. Toți banii câștigați în cei 15 ani de exploatare sunt un motiv în plus de corupție. Mai cumparam 12 avioane ieșite din uz la preț de noi și se rezolvă și ăia. Dacă Ai fi înconjurat de hoți ți-ai dori să ai niște bani la tine? Eu zic că mai bine rămâne aurul și ce mai e acolo, până avem niște structuri ale statului responsabile, altfel este doar o sursă de distrugere.

4. E clar că toți cei care susțin proiectul sunt mânjiți cu bani de la companie, de la televiziuni și până la cei mai înalți oficiali.

5. Compania nu e canadiană, are sediu acolo pentru că e o legislație mai laxă cu mineritul. Deci e o firmă făcută pe genunchi, pe care în caz de ceva grav o dizolvă și nu mai ai pe cine să tragi la răspundere.

6.Toți cei care nu s-au lasat mânjiți au zis că proiectul nu e bine realizat, și tind să îi cred.

7.Descărcarea arheologică a fost făcută cu șpagă, chestie pe care o știu sigur eu personal din surse sigure.

 

Acum lăsând asta deoparte, faptul că oamenii au ieșit în stradă și au avut reacție la ceva mi se pare extraordinar într-o țară în care nimic nu ne urnea. Ieșirea serioasă în stradă este o soluție, uitați-vă la greci care nici măcar nu aveau dreptate și până la urmă au reușit să își îndulcească situația doar prin proteste. Când îi aud pe cei din jur vorbind apatic, că oricum nu rezolvăm nimic, sau că îi indispun protestele că îi încurcă la a tranzitat orașul, îmi vine să le plasez o cărămidă în mufă.  Păi proștilor care sunteți proști și vă place să vă văitați. Cum pula mea să se schimbe ceva dacă ăia care sunt dispuși să se sacrifice pentru voi vă încurcă că trebuie să ocoliți un bulevard.

Noi suntem cei mai mari dușmani ai noștri, prin prostia asta de apatie și frica asta și impresia că avem treabă mai importantă decât să nu mai fim violați zilnic. Mentalitate de sclavi și de oameni slabi.

Iar proștilor care cred că oamenii ies în stradă pentru ca e la modă să iașă, le dau niște muie. Să iasă ei de 2, 3 ori în stradă, să vedem dacă e de modă. Că e duminica și nimeni n-are timp și nu e deloc ceva amuzant să te plimbi cu orele și să scandezi prin bucurești. Că nu se merge la club și o rupi pe iarbă. Ci te revolți pentru bocancul de pe gât pe care îl simți în fiecare cilpă și nu e deloc amuzant.

La niciun protest la care am participat nu mi-a fost ușor, tentația a fost mereu să nu merg. Mereu am avut motive cel puțin reale de a nu veni. Dureri fizice și treabă de făcut și atâtea lucruri. Iar oamenii care erau acolo erau ca și mine, patura care ține țara asta în cârcă. oameni de 30-35 de ani care lucrează pe salarii semnificative și care plătesc impozite mari la stat, oameni care pierd 9-10 ore pe zi la muncă și se luptă cu viața pentru a își păstra echilibrul zilnic. Oameni pentru care 3 -4 ore înseamnă foarte mult, când ai 10-15 ore libere pe toată săptămâna.

Dobitocilor care vă asumați rolul de vite la tăiere, nu este singura opțiune. Știu că ați trăit în comunism sau ați fost educați de oameni care au facut-o și care tot ce au știut să vă învețe a fost să vă curbați coloana. Și eu am făcut-o și mie mi-a fost predată frica ca singură calea de a supraviețui. Dar nu asta e calea. Nu așa o sa trăim, poate o sa supraviețuim ca niște viermi, dar nu o sa trăim.

Ridicați în pula mea capul și scuturați-vă de muie. Nu există o cauză mai drepată pentru care să luptați de la sclavie și rasism. Nu vă condamnați copii la aceeași mocirlă în care ne scăldăm noi acum. Să fim pișați în ochi zilnic, de toate rebuturile genetice care au avut la un moment dat un parinte cu influență.

 

Ps: Până acum nu am cenzurat nici un cometariu pe blogul asta dar dacă văd vreun comentariu de genul pai și la ce folosește sau alte platitudini resemnate îl șterg și îl banez pe comentator. Nu pentru că m-ar încurca pe mine comentariul ci pentru ca astfel de târâturi nu merită să viețuiască și nu au dreptul la opinie. Ăștia sunt viermi ce trebuie câlcați în picioare fără regret.

 

 

 

Anunțuri




nimicuri

18 01 2012

Am realizat ceva, deși printre activitățiile mele preferate există unele ca, a îți bea mințile, a ți le fuma, a te manifesta necenzurat în situații de genul celor enumerate anterior. Totuși cel mai bine mă simt când fac chestii creative. De fapt nici măcar nu se încadrează la creativitate. Pot să spun că ma distrez când citesc lucrări despre metabolism despre pictură despre diverse subiecte tehnice. Sunt fascinat de manufactură, de anatomie de fizică și nu în ultimul rând de IT. Zic nu în ultimul rând pentru că eu activez profesional în IT și chiar îmi place să citesc despre așa ceva. Despre multe chestii care depășesc cu mult programa școlară convențională. Chiar istoria care o uram, pentru absurditatea de a reține cifre, acum când nu ma obligă nimeni mă face să vibrez. Nici acum nu rețin cifre dar rețin cu naturalețe fapte.

Am început cu am realizat ceva, nu știu ce am realizat. Poate că sunt un om, ca am oarecare valoare, sau ca sunt banal. Știți că banalitatea este uneori o ușurare. Mulți semeni își doresc dulcea banalitate. Eu nu vreau sa fiu special, la naiba vreau ultimul loc.

Tot ce vreau e să pot să fiu EU din punct de vedere creativ. Dar social, uneori simt că îmi e imposibil. Știu că e doar o lașitate. Te obișnuiești cu un anumite nivel de trai, dat de situația financiară și apoi îți e greu să o iei de jos. Să fii artistul ăla care moare de foame. Deși cred că niciodată nu aș muri de foame.

Sunt surprinzător de bine adaptat, fără să excelez prin ceva.

Azi lumea protestează, unii speculează alți fanteziază. Mi-aș spune și eu părerea, nu ca și cum ar conta ci ca și cum pot să spun ce gândesc. Chiar și dacă doar aici, pe blogul meu personal unde spun ce gândesc și chiar mai mult. E o mare ușurare să spui ce nu gândești.

Așa, despre proteste, mulți speculează tot felul de căcaturi dar realitatea este simplă. Lumea protestează pentru că nu e bine, suntem sătui și acum ne-a dat paharul pe de lături. Nu e nimic complicat.

Care este cerința? Sincer nu există cerință pentru că nu există om care să-l înlocuiască pe muistul ăla de basescu. Dar știți ce? Nici nu e problema noastră asta, problema noastră e să fim luați în seamă și respectați.

Mă piș pe cine conduce România, tocmai am avut o revelație. Nu contează cine conduce, contează să se teamă de popor. Asta e singurul lucru pe care îl putem câștiga. Frica conducerii de popor. Dacă conducătorul se teme, trebuie să meargă în vârful picioarelor și dacă fură să fure cu bun simți și dacă e prins să plece în pizda mă-si. Găoaza pdl-itsă ar trebui să se jertfească pe altarul acestei realizări.

Unii s-au agitat că violențele au denigrat protestul, cred că e o prostie. Violențele îi dau greutate. Eu nu sunt violent, violența îmi displace, dar sunt rațional. Violența ridică o problemă și problemele trebuie rezolvate. Protestele pașnice ridică sperața că dacă le ignori o să dispară.

Îmi pare rău că e așa și că suntem monștrii care suntem dar nici nu o să o ard idealistic și să zic că nu suntem.

Îmi lipsește un răsărit de soare. Uneori când răsare soarele noaptea rămâne în urmă. Alteori nu.