Continuarea la asta
De oprit inca nu s-a oprit dar a evoluat oricum.
Contextul ar fi ca m-am despartit de fosta mea prietena si am cunoscut pe altcineva.
Dupa despartirea teoretica a urmat aia practica adica mutatul in case separate. Pana aici toate bune si frumoase eu am inceput sa raresc intalnirile cu fosta si sa le indesesc cu actuala. Fata de nota 10 de altfel problema e ca dupa despartire a inceput sa creasca nota fostei in ochii mei (si oricum nu era o nota mica).
Pana acum lucrurile au fost sub control din punctul meu de vedere. Am fost linisitit ma gandeam chiar ca ar fi bine ca fosta mea prietena sa cunoasca pe cineva sa putem avansa in relatia de prietenie si sa nu mai simt sentimentul de vinovatie pe care il incerci inevitabil cand tu esti cel care rupe o relatie. Ca sa fie poza completa ar trebui sa precizez ca ma intalneam inca cu amandoua. Relatia actuala avansa in mod natural si placut iar ce-a trecuta se disipa la fel de natural. Eu cumva incepeam sa prind curaj ca am reusit imposibilul si anume sa te desparti de cineva care te iubeste (si pe care iubesti) si sa ramai in continuare prieteni (si fuck buddy dar asta era out of record).
Cand surprize surprize primul soc a venit cand am aflat ca my ex s-a intalnit cu un flacau de vre-o doua ori, si de unde o ardeam boem am simtit deodata un mare sut in oua. Ma rog am tras eu aer in piept mi-am povestit ca e normal ca plm si am trecut peste. Ma rog asa credeam cand mi-a spus ca o sa se duca la mare cu el in weekend si am luat-o razna. Asta in situatia in care eu ma duceam la munte cu a mea si ii refuzasem invitatia ei la mune.
Deci ca sa nu existe dubii sunt perfect constient ca nu am dreptate si as zice ca dau dovada de un egoism feroce si de un orgoliu gigant. Dar nu e vorba de rationalizarea situatiei aici e vorba de ce simt. Si nu poat sa simt altfel decat simt si am incercat sa ma calmez timp de 3 zile si sa imi explic mie insumi ca nu trebuie sa gandesc asa ca nu am dreptate ca ca ca….
Rezultat fix pula am ajuns sa imi fie frica sa inchid ochii ca vedeam tot felul de imagini ce contineau puli ce imi pangareau ingerasul. Si cand faceam eu sex ma loveau ganduri de genul oare asa o suge si ea acum? Si ce e mai surprinzator e ca si acum daca ma gandesc ca eu fac cu alta femeie ceea ce nu pot sa suport sa faca alt barbat cu fosta mea femeie mintea nu percepe ca eu fac ceva rau. Nu, la mine mi se pare normal la ea in schimb nu. Cum plm vine asta?
Ma rog ca sa nu o lungesc aiurea sa dau in lamentatie ideea e ca abia am asteptat sa vina inapoi si cand a venit m-am dus la ea fara sa am un plan dar simteam ca nu pot sa fac altfel. Si am inceput linistit cu intrebari de genul si cum a fost vremea (timp in care aveam in cap si cum te-ai futut?) si cum erau preturile(si i-ai si supto?) si asa mai departe. Pana cand am dat-o pe fata si i-am zis ca am tot felul de intrebari de kkt care imi joaca in minte. Si ea ca o fata amabila a fost de acord sa raspunda. Plm ca sa fac un rezumat nu s-a futut cu el (acum nu mai conteza daca e adevarat sau nu intrucat nu am cum sa verific si nu ar fi avut teoretic motive sa ma minta merg pe varianta ei). Ideea e ca dupa ce mi-a zis asta si eu am ales sa cred in circa 10 min m-am linistit, si am finalizat seara cu o partida de … nu sah. Pe o scara de la 1 la 10 as cota-o de nota 15.
Acum nu mai stiu nici de capul meu ca ma gandesc ca daca m-as impaca cu ea parca tot nu ar fi bine (daca nu mai puteam sa stam impreuna de ce s-ar fi schimbat ceva acum?).
Daca sa trec prin suferinta si gata parca tot nu e bine (de ce sufar daca nu mai vreau sa fiu cu ea?)nicicum nu e bine. Si mai am si posibilitatea sa aleg daca eram pus in fata faptului implinit parca o iei mai usor asa cand cheia e la tine…
Oricum am simtit ce inseamna iadul inseamna sa te chinuie propria ta minte si sa nu poti sa o opresti. Te doare dar nu ai de ce sa te tii te doare continu si asta vine de la unu care nu simte mai minic nicicand. Am inteles ce simtea ea cand stia ca eu ma intalnesc cu cealalta si am vazut in mine ce nu credeam ca exista. Am vazut cum gelozia sau orgoliul sau ce o fi naste monstri am vazut cum imi apareau ganduri in cap pe care nici nu vreau sa le descriu aici si cum imi doream sa provoc rau ca efect al raului resimtit. Si toate astea in ciuda faptului ca sunt un om foarte echilibrat si pana cum stabil emotional, credeam eu.
Nu cred ca din dragoste curata au iesit demonii astia pe care am tot facut disectie zilele astea. Lasand la o parte starile foarte proaste avute am facut si ceva cercetare pe ele m-am afundat in ele sa vad cat pot sa doara si ce ganduri pot sa nasca.
Ar fi si niste concluzii m-am mai contrazis cu unii oameni pe diverse teme si e posibil ca unii sa citeasca acest post. Si da din punct de vedere teoretic continui sa cred ca aveam dreptate dar din punct de vedere practic am supt o mare pula. Adica sunt patetic sunt rau (cel putin la nivel cognitiv ca nu am dus nimic la nivel de actiune) sunt josnic sunt egoist sunt orgolios si trebuie sa traiesc cu mine in continuare.
Asta nu e un post filozofic desi pot iesi multe idei de aici asta e o spovedanie e o autopunere la zid. Care are rosii si oua stricate poate sa dea acum.
Concluzia mea ar fi ca viata e frumoasa si merita traita intes iar suferinta isi are sensul ei asta nu ma sperie. Iti da valoarea ta ca om mai bine ca o suta de critici avizati in care sa fii inclus si tu insuti.
Ceea ce ma sperie este sa nu imi alung sufletul pereche ca rezultat al unei proaste intelegeri al situatiei sa nu aleg gresit tocmai din dorinta de a alege bine. Sa nu confund drumul greu cu drumul gresit sau invers. Drumul greu nu ma sperie drumul gresit ma sperie putin mai ales ca uneori nu mai permite intoarceri.
In alta ordine de idei azi era un soare afara am ales sa las masina acasa sa merg pe jos m-am simtit super bine si plin de energie sunt bine dispus o sa vad in continuare ce urmeaza ca de terminat oricum ca nu se termina niciodata.
Comentarii recente