Pastele

23 04 2009

In sfarsit am petrecut si eu un sarbatorile dupa gustul meu.

Sambata cand toti se ingramadesc mai mult sau mai putin benevol pe la biserici am decis ca nu am chef asa ca mi-am luat rolele. Pe care mi le-am laut vineri si am decis sa ma duc in parc sa invat sa merg ca tot nu era nimeni. Se pare ca mi-am gasit vocatia ca mi-a iesit din prima si am scapat fara caderi am descoperit ca e super tare sa mergi pe role. Am continuat seara intr-un mod nu foarte ortodox dar pentru care sunt recunoscator cred ca am zis si niste o Doamne dar nu se pune la rugaciuni.

Duminica am abordata strategic problema meselor in cele 2 famili care ma asteptau si am intarziat la toti apoi am inceput sa zic ca mai trebuie sa merg si la alatii ca si asa e tarziu si i-am fentat pe toti fara sa pierd mai mult de 4 ore adunate.

Seara am iesit in oras cu amicii din nefericire in acest timp am facut si o pauza la pazua la consumul de alcool. Mi-am bagat pl si am baut ca adevaratu am iesit normal si in club ca dc tot ma apucasem de baut… Luni am arso prin parcuri la recuperare.

Nu stiu dc e traditional dc nu dar asta am simti sa fac asta am facut fara rahaturi impuse fara respectarea dorintelor lu’ sulea spatarul. Gata destul cu asa se face asa trebuie nu am ciocnit nici un ou am mancat putina mancare si multe prajituri. Am vazut si traditinalistii frustrati care se strang in jurul mesei si manac in familie moment valorificat pentru a se imbata si a se certa.

Ideea e ca nu mai vreau sa imi spuna tot felul de oameni pe care se vede neimplinirea cu ochiul liber ce ar fii bine sa fac. Ati observat ca oamenii cei mai prostii sunt mereu cei mai siguri pe ei mereu detin adevarurile absolute, mereu dupa ei stiu unde s-a gresit si cum ar fi trebuit facut. Cati din cei care v-au dat un sfat sau v-au invatat ce sa faceti isi vor asuma responsabilitatea pt asta. Eu vreau sa fiu liber nu mai vreau constrangeri de la nimeni nici de la societate nici de la traditii nici de la religie nici de la familie. Ma rog la Dumnezeu sa imi arate calea ce sa o urmez Dumenzeu nu e in ziua de Paste nu e in biserica nu e in traditii ori il pastram in noi ori nu. Daia avem liber arbitru ca sa decidem ce e bine pentru noi.

Nu mai tolerez sa merg pe drumul altora fiecare are un drum care i se potriveste perfect de ce sa incerc eu sa merg pe drumul tau sau tu pe al meu sa ma schimb eu pentru a ma adapta la munte cand eu sunt facut sa stau la mare. Primul lucru e sa fii liber si apoi sa fi responsabil pentru modul cum folosesti libertatea responsabil fata de tine fata de ceea ce simti tu ca e bine.

Voi incepe sa merg in directia asta poate cu pasi mici poate cu actiuni copilaresti dar trebuie sa incep de undeva, si sper ca in timp sa se produca o transformare profunda in mine la nivelul intuitiei care sa ma ajute sa vad calea mea. Fara a ma rupe din angrenajul asta de constrangeri mascate nu voi putea sa stiu niciodata cine sunt cate ore pe zi suntem noi? Eu am zile cand nu sunt nici o clipa nu e oare crima cea mai mare sa te ucizi pe tine?