Cel mai periculos drog

11 02 2011

Sunt convins că mâncarea este cel mai periculos drog în prezent.

Ce înseamnă drog? Substanță care provoacă dependența, dă toleranță și afecteaza funcționarea organismului, îți schimbă starea de spirit.

Nu încerc să fac un joc de cuvinte sau o capcană logică. Dar dacă analizăm mâncarea comună de azi vedem că este cel mai periculos drog.

De ce e drog?

Pentru că se consumă mai mult decât e necesară, pentru că o facem din plăcere. Pentru că e plină de substanțe care dau dependența iar zaharul e doar una dintre ele. Pentru că există mulți care se simt depresivi când vine vorba de a se abține de la ceva, pentru că există la fel de mulți care fac din mâncare scopul lor în viață. Pentru că e principalul inamic al sănătății noastre fizice și mentală.

Poate fi privită și ca o cale de “injectare” a anumitor substanțe care de fapt sunt drogul dar eu cred ca e mai corect să o numim pe ea drog.

Nu sunt absurd, nu toată mâncarea este drog, uneori este și o necesitate.

De ce zic uneori?

Pentru că procentual prea mult din ea este folosită doar pentru gust și nu pentru scopul ei primordial. Nutrirea organismului, furnizarea de energie și substanțe necesare funcționării zilnice.

Șoferi care se preocupă ca aroma și culoarea benzinei să se asorteze cu vopseaua mașinii, (Fucsia pentru cei mai mulți dintre noi) dar nu mai dăm pe la revizii, nu punem ulei, nu verificăm cifra octanică. Punem disel în mașină pe benzină și așa mai departe.

Alimentația corectă nu e o absurditate. E cel mai logic lucru din lume.

Nu te simți bine?

Unde e primul lucru unde ar trebui să cauți? Poate că toți cei din jur sunt de vină pentru comportamentul tău nevrotic sau poate că îți privezi sistemul nervos de cele necesare funcționării. Ce e mai plauzibil?

Nu ai energie să faci nimic, nu mai îți ajunge timpul? Pula mea, energia nu vine din calori moarte. Dacă nu mai bagi si o vitamină, “o minerală” se gripează angrenajele.

Nu putem să ne mai bazăm pe comportamentele alimentare ale bunicilor noștri. Doar un retardat mai face acele comparații. Tu nu mai mănânci ce mâncau ei nici când folosești aceeași rețetă.

Nu mai zic că nu mai faci ce făceau ei și nici în mediu în care făceau ei. La uzură diferită e nevoie să folosești metode diferite de protecție și alimentație. E o concluzie facilă la care poate ajunge și un dobitoc cu privire bovină de pe scaun de la Mc. Zic și eu, sper și eu sau nu.

Am scris pe blogul asta preponderent despre evoluție spirituală, poate nu în maniera obișuită dar a fost un fel de jurnal. Ce să zic, eu nu cred că Dumnezeu ne numără înjurăturile din propoziție. Nici nu cred că mai multe audiențe la mormăitul de slujbe ne va plasa pe o poziție fruntașă la nici o coadă finală. În a cărei existență de asemenea nu cred.

Mă simt echilibrat și stabil de destul timp. Nu am ajuns încă nicăieri dar nici nu mai fug de lecții. Acum e timpul să mă preocup și de alt aspect. Cât timp suntem oameni avem o parte spirituală și una fizică. Așa că mi-am întors privirea spre partea fizică. Mereu am practicat diverse sporturi sau mi-am trasat diverse provocari dar în același timp am neglijat alimentația.

Probabil că aparent mănânc mai bine ca mulți dar aici nu e un concurs. E vorba să ai grijă de tine cât de bine poți. Nu doar puțin mai bine ca viitorul bolnav de inimă sau cancer de lângă tine.

Reclame