Iubire=Cunoaștere

A cunoaște înseamnă a iubi și a iubi înseamnă a cunoaște.

Nu pot susție această afirmație într-o dispută dialectică dar închide ochii și încearcă să pătrunzi înțelesul ce reiese din aceste cuvinte.

A iubi fără a cunoaște nu este decât sentimentalism superficial, un romantism iluzoriu, fără fond și fără formă vie. A cunoaște fără a iubi este doar calcul și măsurătoare.

Se va găsi cineva să spună că uneori atunci când cunoști ajungi să nu mai iubești. Eu aș spune că deși potențialul oricărui om e infinit totuși starea prezentă nu e. Astfel că avem capacități limitate de cunoaștere și implicit de iubire. Pentru a îți depăși limitarile este nevoie să fii conștient de ele. Dacă atunci când cunoști ceva nu poți să îl iubești poate că nu îl cunoști îndeajuns.

Necunoașterea, prin  definiție (în neconcordanță cu dicționarul dar în concordanță cu observațiile mele empirice) vine la pachet și cu o stare de ignoranță asupra ei. Omul când [nu cunonoaște] nici nu e conștient de asta. Realizarea ignoraței lui este primul pas pentru a evolua. În prelungira citatului de la început aș adăuga că relizând ignoranța lui face primul pas spre a-și crește iubirea. Adevărata sa avere, pe care are datoria să o sporească prin viața pe acest pământ.

Când suntem în fața unei noțiuni noi se declanșează voluntar sau involuntar mecanismele de a căuta punctele slabe sau nesustenabile ale conceptului. Vă rog acum să abordați aceste cuvinte altfel. Căutați să găsiți punctele tari să găsiți adevărul din cuvintele acestea. O dată cunoscut acesta va asigur că posibilele vulnerabilitățiile vor ieși singura la iveală. Pe lângă asta ferițivă de interpretări dualiste. Dacă ceva nu e complet adevărat nu înseamnă că e complet fals. Dacă ceva nu e bun nu înseamnă că e rău.

Nu pentru că ar mai fi ceva în afară de bun și rău (e o problematică care ma depășește) dar pentru că ce azi e rău mâine dacă înțelegi, dacă cunoști poate deveni bun.

Mergând la extrem a cunoaște totul înseamnă a iubi totul… sună a Dumnezeu.

Coborând spre uman să evităm capcana de a înțelegere prin cunoaștere disecarea rațională a atomului. Cunoașterea are dimensiuni ce transced inventarierea proprietăților unui obiect. Cunoașterea e completă când pe lângă forma sa intelectuală beneficiază și de o formă intuitivă. Nu îmi găsesc cele mai potrivite cuvinte, să zicem că trebuie să cunoști cu mintea cu inima și chiar cu mai mult de atât. Cunoașterea absolută cred că e iubirea fără curiozitate, fără curiozitate venită din frică.

Te cunosc atunci când chiar dacă nu știu ce vei face nu am nevoie de măsuri de siguranță și garanții căci iubirea mea pentru tine mă face să fiu în deplină siguranță. Iar curiozitatea relativ la tine nu se manifestă ca o asigurarea că nu vei faci ceva anume care m-ar prejudicia ci ar consta în bucuria de a observa orice manifestare a ta. Surprinzătoare dar în același timp exact în acord cu întreaga ta formă.

Îmi ești cunoscut fără a știi ceea ce ești și astfel fără a mă plictisi.

Cuvintele și noțiuniile se duc mereu în absurdul logici, în construcții paradoxale dar totuși în perfect acord cu înțelegerea fenomenului. Nu știu dacă s-a înțeles ce am vrut să spun, dar sunt sigur că dacă cineva vrea să simtă ce am vrut să spun va reuși.

Vă urez o zi bună si aș vrea să ajungem să ne cunoaștem mai bine.