Poate că e așa

O viziune interesantă.

Cum ai putea să îți definești modul de acțiune în viață pentru a fi în acord cu tine căt mai mult. Ce e bine și ce e rău. Sau mai simplu ce să faci și ce să nu faci.

Să acționezi în orice situație de așa manieră încât să te reprezinte și să fii mândru de actul tău. Să acționezi conform gândului tău cel mai înalt și autentic. Practic acțiuniile tale și gândurile tale sunt amprenta ta prin lume. Cum vrei să fii? Ce te reprezintă?

Dacă îți pui întrebarea asta înainte de orice, repet de orice, acțiune nu ai cum să greșești.

Atunci când spui că ești fricos îți place această stare de fricos? Dacă da atunci e ok dacă nu atunci începi să acționezi fără frică. Fără frică nu înseamnă brutal înseamnă demn.

Vrei să iubești și să fii iubit? Atunci acționează de așa manieră. Cum? Păi e simplu începi să exprimi ce simți față de oamenii din jur. Să vă dau un exemplu. Mă gândeam acum câteva zile dacă îmi vine greu să spun cuiva că îl iubesc. Am ajuns la o concluzie bizară. Pot să spun oricui că îl iubesc bărbat sau femeie mai puțin unor oameni anume. Vreți să știți cui nu pot să îi spun te iubesc?

Mamei mele și mai ales tatălui meu. Tatălui meu mi-ar fi cel mai greu să îi spun că îl iubesc. Cât timp o să fiu așa e clar că relațiile mele cu ei vor șchiopăta.

Se pune problema de ce e moral sau etic mă refer la orice acțiune ce nu e reglementată de lege. Cum alegi ce să faci și ce nu. Eu cred că orice e permis atâta timp cât asta e alegerea ta. Vrei să înșeli să jignești să fii om rău și crud. Poți să o faci dacă o simți cu toată ființa ta. Cine poate să te condamne?

Pentru că unu e altfel asta nu înseamnă că toți trebuie să fie la fel. Oricum eu nu cred că există om malefic și care să nu aibă nici o parte bună. Atunci când se privește pe sine va exista acolo o dorința ascunsă sub zecile de măști și sub zecile de obiceiuri denaturate un om care vrea să fie bun și să facă bine. Există o conștiință care dacă o lași să decidă nu mai ai nevoie de nici un cod al bunelor maniere.

Ăsta nu poate fi impus trebuie să fie făcut din inimă iar dacă cineva nu simte e o cruzime să îl obligi. Dacă nu ne-am fi mutilat de mici pentru a corespunde mediului exterior oare cine am fi. Cine suntem noi cu adevărat?

V-ați întreabt vreodata?

-Ce vreau eu acum să fac, ce mă reprezintă?

Apoi să o faci 24 h pe zi 60 de minute pe ora iar în fiecare minut să te întrebi cam de 120 de ori.

Până întrebarea devine un zgomot de fond și apoi se transformă într-o atitudine. Iar din acea atitudine începi să creezi o noua personalitate complet în acord cu continuul răspuns la aceea continuă întreabare. Nu e un efort așa de mare pe cat pare. Pentru ca orice deviere de la aceea atitudine se simte printr-o emoție negativă. Cum acționăm sau gândim altfel decât suntem cum simțim acea senzție de greșit. Mulți s-au educat să treacă peste ea. Părinții care zic că nu au de ales, că trebuie să se sacrifice pentru copil. Nu există copil fericit cu un părinte sacrificat.

Mereu o calea de a mulțumi pe toți există. Dar unii preferă să se oprească la o viață de chinuri pentru a nu o căuta.

Chiar cred că dacă am acționa cu toți dupa adevărata noastră natură ar dispărea nevoia legilor, ar dispărea nevoia alarmelor, a cheilor de la ușă. A băncilor pentru că nimeni nu ar mai avea nevoie să țină bani în exces iar alții să se împrumute. Pentru a schimba ceva trebuie să faci exerciții să începi de undeva. Dacă tu nu asculți vocea din tine atunci cine să o asculte? Nu e un efort mai mare decât ala pe care îl faci să o ignori, asta e cu siguranță. Atunci când te ignori pe tine vei experimenta o continuă nefericire.