Sunt curios

11 12 2011

Da, sunt curios din principiu și din cauza diverselor aspecte ale acestei existențe prin care fac dublu șurub. Aterizând pe orice o fi dedesupt fără prea multe precauții și oricum fără palsă de siguranță.

Ce este de această dată? Păi se făcea că:

E o situație ipotetică dar cu siguranță adesea întîmplabilă. Să zicem că îți faci creierii praf. Nu într-un copac ca Huidu sau întru-n cap de pod ca un motociclist însetat de senzații tari, ci dintr-un cockteil de substanțe permise. De cele mai multe ori o faci în contextul unei audiențe.

Un căcat… deci povestea lungă pe scurt, te împuști în cap cu glonțul de 43 de grade sau cu fumul unui joint rulat strâns. În secunda următoare inteligența universală își dezvăluie secretele în fața ta cu atâta claritate încât paharele de cristal din promoția de la OMV sunt doar niște căcaturi mate. Folositoare să le dai atașate la farfuria de pomană când o iei în jos pe ulița principală. Ăsta ar fi un moment existențial bun dacă nu ar fi dublat mereu de un reversul al medaliei.

În acest moment de iluminare absolută, față de orice subiect aboradat de orcine, brusc centrul vorbirii se oprește din funcționare. Uneori o face haotic, la momente arbitrar alese, cu dibacie, pentru a schingiui orice afirmație. Alteori o face continuu, ca o funcție liniară F de x, tîrmocind într-o mocirlă vâscoasă toate vocalele și teșind consoanele.

Rezultatul este o tentativă de filozofie înaltă bălmăjită cu dicția unui retardat din naștere și cu o dibăcie similară în alegerea cuvintelor și a conjuncțiilor. E frustrant ca și cum te-ai lupta cu un anaconda în arealul său mlăștinos de răspîndire. E descurajant ca un sprint în varful dunei ce străjuie așezarea unor beduini sîngeroși în razele unui răsărit de soare neașteptat.

Dar omul beat nu se teme de nimic și este mai dîrz ca dacii în fața legiunilor romane. El nu se oprește din acțiunile inițiate doar pentru că prevede un deznodămînt trist, nuuuu el privește aceste mici vicisitudini ale sorții ca pe vițelul în creștere al lui Milo din Croton.

El va lăsa comparațiile banel pentru metafore subtile, va abandona simplistul rezultă pentru abordări euristice.

Ce este o luptă dacă nu e dusă cu padela ruptă? O simplă cursă de caniac, caștigată de un anonim, vă spun eu.

Așa, acum că v-am plasat în contextul mitologic al desfășurării acestei povești vine și intriga.

De ce-ul care ne frămîntă, făcînd mîna furibundă a unui onanist, la umbra unui dud, plasat strategic în parc, să pară atinsă de sindrom de tunel carpian, este următorul:

De ce????

De ce atunci cînd totul pare extraordinar de clar în mintea ta rezultatul este o alambicare de cuvinte amestecate într-o gargara și scuipate cu sînge în chiuvetă. Primul semn al pierderii dințiilor. Al doilea e să te afli în preajma unui posesor de croșeu de dreaptă precis și așezat în cumpăna unui umăr puternic.

-Să fie oare vorba de un complot universal de a ține adevărul departe de ochii umanității?

-Să fie oare efectul unei limitări a sistemului complex care este omul? Astfel ca eficiența intlectuală devine echilibrată prin deficiență fizică.

-Să fie oare doar încă o glumă reușită a naturii pentru a face frunzele din pădurile abuzate de topor să fremete vesele?

Nu știu, care variantă poate fi corectă dar vă promit că dacă atingeți iluminarea aceasta și îmi răspundeți în scris la această întrebare nu voi precupeți nici un efort în a descifra codul retardului verbal pentru a cunoște înțelepciune ascunsă printre bîlbe.

Dacă vreodată a existat un motiv suficient de puternic pentru a construi un sintetizator al gîndurilor într-o voce electronică acela nu a fost pentru a da voce unui paralitic sau unui mut. Sunt destule voci pe lume și puține păreri. Nuuu, un motiv ar fi decodificarea înțelepciunea constatărilor unei minți expandate pâna la marginile inexistente alea cosmosului cu ajutorul unei lupe cu multe grade și conținut ridicat de THC.

 

 

 





Mișcarea de eliberare/rezistență a statului. A statului degeaba

22 07 2010

Vreau să fiu inițiatorul unui club, ONG sau cum dracu se mai numesc rahaturile astea unde te duci să faci cu alții lucruri care iți e jenă să le faci singur.

Mie nu îmi e jenă să fac singur dar vreau să scot această activitate la lumină. Despre ce activitate e vorba?

E vorba despre a sta. Da ați citit bine. A sta.

Tot mai mult oamenii nu mai au timp să stea. Mereu fac ceva. Trebuie să facem o mișcare a statului. Nu a statului ăsta care ne conduce, ci a statului degeaba. De altfel cred că o astfel de mișcare poate scăpa lejer de impozite și tva-uri. Ce poate să îți sugă cineva că stai?

Visez la o lume în care să existe locuri unde să stai. În care atunci când stai să nu se mire nimeni să nu te întrebe nimeni dacă aștepți pe cineva. Așteptarea e o blasfemie în împărăția statului. E un stat fals.

Statul promovat de mine e esența statului. Statul pentru a sta, pentru a nu face nimic, pentru a da curs invitației existenței de a exista. Că fiecare a primit odată o invitație de la existență. Și dacă ea ne-a chemat aici nu mai e nevoie să ne motivă prezența prin alte gesturi. Eu identific permenent o lipsa de stat, la mine și chiar la alții doar că nu toți își sesizează problema. Statul nu e nici odihnă, aia e tot o acțiune. Statul e o poezie, nu poate fi explicat trebuie simțit.

Vreau să stau fără noimă. Să mă întind ca un câine la soare fără să mă uit la ceas fără să am ceva de făcut după. E dreptul nostru să facem asta. E absolut necesar pentru buna funcționare a corpului și a minții noastre. Cum să ajungi să îți mai pui întrebari existențiale când tu ești cu mintea blocată în ce ai de făcut acum.

Mă piș pe acest materialism și eficiență de care se agață șleahtele de corporatiști. Frate în viață e un mister pe care NU îl poți descoperi sau măcar privi cu prosternație dacă faci ceva în același timp.

Așa, acum această organizație nu implică nimic. Nu e nevoie de locație că poți sta oriunde. Chiar e recomandabil să stai peste tot. Când îți vine cheful te întinzi pe jos (murdăria este bună) și șezi nițel. Dacă 30% din oameni ar sta înșirați pe peste tot nu s-ar mai mira nimeni și nu ar mai fi anormal.

Întârzi la o întâlnire 20 de minute și spui a trebuit să stau puțin înainte să plec. Toți se uita înțelegători și nu se supără nimeni. Statul să ajungă un fel de rugaciune modernă transreligii, un fel de acțiune sfântă.

Statul va fi ceva ce va uni societăți și va face poduri peste culturi diferite. Nu există la voi cum se stă. Stam toți la fel. Vedem că avem statul ăsta în comun și ne apropiem unul de altul.

Îți iei concediu pleci la mare și 1 zi o stai restul petreci. Vi acasă de la muncă și le spui copiilor ca vrei să stai, ei atunci nu te mai deranjează. Ce fel de om să fii să deranjezi pe cineva care stă?

Îți dai seama cum ar scade nivelul de stres al societății? Cum s-ar înțelege cuplurile mai bine.

-Iubito eu trebuie să stau 2 ore.

-Pai și vizita la mama?

-Iubito dacă aveam o treabă să o pot amâna ști că nu se punea problema dar acum am de stat.

-Da iubitule ai dreptate, stai că stau și eu puțin.

Devi membrul organizației acestea selecte fără să completezi un formular sau să plătești înscriere. Tot ce e de făcut e să te așezi undeva și să stai. Te relaxezi nu faci nimic, te gândești la nemurire sau la ultimul refren auzit la radio, nu contează. Important e să simți că stai tu pentru că vrei tu. Că nu te poate nimeni pune să nu stai. E libertatea supremă.

Miliardarii când vor descoperii această bucurie își vor dona 90% din avere și se va echilibra balanța între păturile sociale. Pentru ce să ți mulți bani blocați și frații tăi de stat să îndure foamea.

Veniți alături de mine în această mișcare a statului.