Ce urat e la noi!

26 04 2011

Bă sincer vă zic, la noi e urât tare. Nu o zic la modul nervos sau să ne râdem. Pula mea, o zic la modul trist.

Când moare cineva e urât. Știu că nu e oricum un eveniment prea fericit dar oricum la noi e și mai rău. Toate obiceiurile pe care nu le mai înșir aici, să facă poze la mort si alte căcaturi transformă toată treaba în grotesc. Ținutul 3 zile în casă și boceala etc. După ce moare urmează mizerile alea de pomeni, care are avea și un sens dacă nu ar fi sufocate de atatea “reguli”. Se transformă și asta într-o procesiune jegoasă.

Mersul la biserica, e urât, mulțimea aia care se îmbulzește să fie pioasă înjurând obstacolele în drum.

Nunta e urâtă, tot materialismul în care e îmbrăcată și cum e transformată în moment de infatuare. Toata spoiala aia și tradiția jumate inventată, jumate improvizată. Pe care nu o simte oricum nimeni ca fiind a lui.

Politețea la noi e urâtă, de fapt politețea nu are nici o baza la noi. E doar un set de reguli pe care ne supărăm dacă nu sunt respectate. Fără să le mai judecăm fără să le înțelegem. E doar un test pe care îl trec adesea cei mai spălați pe creier dintre noi. Virtuoșii politeții sunt roboții secolului nostru.

Ospitalitatea la noi e de căcat. Nu e ceva frumos, e dusă la absurd. De fapt e cum să stresezi musafirul și să te spargi tu în figuri cu ce de chestii pui tu pe masă. Trebuie să îi bagi pe gât toate căcaturile fie că îi arde de ele fie că nu.

Petrecerile și sărbatorile la noi sunt de căcat. Constau în băut și mâncat ca proștii la date fixe. Niște oameni adunați ca să se strângă că așa se face. Subiectele sunt politica și bârfa în majoritaea lor covârșitoare.

Ieșirile în natură  de cele mai multe ori înseamnă același pișat ca și în casă doar că undeva pe iarbă verde.

Totul e același amalgam de falsitate și inconștiență. Lipsă de gust și de echilibru, dovadă pe superficialitate și perpetuare de reflexe.

Muzica noastră e stupidă de la manele până la house e trasa la indigou sau e lipsită de versuri de linie melodică de originalitate.

Toate astea in sine ar putea fi până la urmă înghițite, cu multă apă. Dar peste toate vine ingredientul magic, impresia de special. Bă, banalitatea și prostia nu a deranjat niciodată pe nimeni dar frate nu o arde la modul jmecher. Nu mai impinge tuturor sub nas normalitatea ta de căcat intins cu gletiera.

Nu există nici un prost la noi aici care să nu prezinte cel mai banal rahat despre el ca fiind o medalie luată pe frontul de est. Ca pe un act de un eroism cruntca. Cum a desfacut el cu cuțitul de la ungheră un T34 (tanc rusesc din al doilea razboi mondial sa nu căutati ampulea) și i-a mâncat echipajul.

Suntem cel mai plat clopot al lui gauss și din asta toți fac act de mandrie ca sunt aproape sus în gloata comună în care se scaldă. Modestia e ultima calitate în rastelul de valori, luava-aș rastelul în pulă. Nu sunt adeptul modestiei dar sunt adeptul raționalului. Bă cât de greu o fi să recunoști ca ești o furnică neînsemnată din puhoiul umanității. Că la modul competițional vorbind nu face să te măsori cu nimeni pentru că ești un nimeni. Suntem cu toții, nu e o rușine. Da’ să nu îndrăznești să spui cuiva acest adevăr. Ești nepoliticos, ești nasol, nu ești om se revolta “adică ce ești tu mai breaz”. Replici de trepanați obosiți de urmărit cuvinte așa că levitează pe lângă subiect ca musca pe lângă căcat, tangențial.

Să vezi un om autentic e o raritate mai mare ca un caștig la loto în alte zile decât cele de sărbătoare și de alegeri.

Mă obosiți din cale afară cu expoziția voastră de comun purtat pe tava de tabla mandrii nevoie mare că nu e de carton.  În jurul meu e o pădure de umbrare de acord cu ce am spus și ferm convinși că nu e vorba despre ei. Nu e coaie stai liniștit, e vorba de mine imi fac autocritică.

Era un țigan care cânta manele noaptea în parc și dupa ce zice “fără numar, fără numar” continuă “doar cu litere”. Aștia sunt prea proști ca să înțeleaga când sunt luați la pulă, sunt intangibili. Nu mă refer la țigani mă refer aici la noi. Sunt ai noștrii, să nu ne dezicem de ei, sunt frații noștrii și inevitabil ne molipsim cu toți unu de la altul pe colo pe colo. Pe la colțuri cum se zice.

Reclame




M. L. King hai să mai băgăm un marș

27 10 2010

Nu mai suport, mă simt discriminat. Mai rău decât homosexualii și mai rău decât țiganii.

Sunt discriminat pentru că nu vreau să fac mătanii la mizerile de obiceiuri și politețuri pe care sutele de ani de spoială, fals numită civilizație, le-au săpat în mintea societății.

Pentru că nu vreu să mai uit la alb și să zic că e negru sunt catalogat drept insensibil sau nesimțit sau … cum mai sunt catalogat. Sigur va găsi cineva  ce sunt.

X a spus că orgoliul e diferit de mândrie. Lăsând faptul ca în dicționar sunt sinonime eu pot să merg dincolo de superficialitatea sensului practic unui cuvânt și să urmăresc ideea. Dar când exemplu menit să  susțină această afirmație este. El e mândru de copilul lui ceea ce nu poate să fie orgoliu.

Adică faptul că ești mândru de copilul tău e un fel de virtute. De fapt, probabil că orice frază ce conține cuvântul copil e o virtute.

Apoi, oricât am încercat să argumentez de ce aia e tot din orgoliu. Că ești mândru ce copil ca e al tău (cumva copilul excludea factorul personal al orgoliului), nu e orice copil. Că îl vezi frumos indiferent de cum e, că ești gata să îi iei apărarea când nu are dreptate etc. și alte subiectivisme specifice orgoliului. Până la urmă eu am rămas ăla nebun care nu știe când să se oprească.

Mi-a dat-o pe aia, hai să abandonăm subiectul. Că X nu avea argumente și nu vroia să recunoscă evidentul, că nu am dreptate. Că ne scăldăm într-o superficialitate feroce și că încă folosim sistemul moral înmânat de mai știu eu ce găozar tradițional prost transmis prin viu grai.

Abandonând subiectul puctual pic mereu în cursa asta. Mă pun de-a curemzișul obiceiurilor și mentalității populare. Ajungând mereu în situația de a fi privit ca un excentric sau ca un filozof. Nimeni care apăra o astfel de cutumă nu neagă irelevanța ei, nu neaga stupiditatea ei (din lipsă de alte argumente decât că așa fac toți) dar nu vrea nici să le accepte(irelevanța și stupiditatea).

Bun, până acum sunt doar un frustrat ați spune. Ce treabă am eu cu ce cred alții și de ce mă încurcă. Uite că mă încurcă. Pentru că trăiesc în societate, pentru că dacă toți se lasă duși de curent iar curentul devine din ce în ce mai puternic. Pentru că în societatea noastră “modernă” nu se acceptă diferențele. Poate că se militează pentru asta se mai trec cu vederea dar nu se accepta ca și membrii cu drepturi depline la aceeași masă.

Dacă tu găsești copii unora urâți ești insensibil, dacă tu nu vrei să mergi la mai știu eu ce sărbătoriri gen nunți, botezuri ești asocial. Dacă tu nu vrei să faci astfel de sărbători familia se uita urât, cum se poate așa ceva? Poți să treci peste astea dar sunt niște aspecte deranjante. Să te judece toți muiștii fără alt argument decât că așa se face și că și alții au făcut. Că mai trebuie să faci și sacrificii. Pentru cine? Nu știu.

Așa că pentru a mă răcorii, altă cale nu am, scriu aici și le iau rasa în pula tuturor dobitocilor care susțin idei fără să le înțeleagă, care sunt un ghimpe în coasta progresului social, și o frână în evoluția mentala a acestei societăți deja destul de traumatizată de alți inchizitori mai vechi.

Vă fut în inimă politețea și onomasticele și aniversările pulii la date fixe și nunțile și botezurile făcute după regulile invetate de baba slaba de la moldova. Și tot căcatul ăsta pe care îl folosiți să mânjiți iubirea și prietenia și legăturile de sânge. Toata spoiala în mov și roz a realității, toată târârea în banal și în constrângeri a oricărui gest sincer venit din inimă, ce trebuie să aibe o formă acceptata de public, altfel nu e validat. Pișam-aș pe civilizația voastră de maimuțe bătute cu bățul în cap până ați învățat comenziile dresorului mai presus de proprile voastre simturi și simțiri.

Vreau o cameră capitonată unde să vă înjur neperiodic ca π până rămân fără suflu și până mi se udă tricoul de spume. Dacă ați deschide ochii pentru o secundă și ați înțelege dimensiunea răului generat de propagarea acestor îngrădiri ale libertății de exprimare ați plânge mai rău ca în postul lui kaos.