nimicuri

Am realizat ceva, deși printre activitățiile mele preferate există unele ca, a îți bea mințile, a ți le fuma, a te manifesta necenzurat în situații de genul celor enumerate anterior. Totuși cel mai bine mă simt când fac chestii creative. De fapt nici măcar nu se încadrează la creativitate. Pot să spun că ma distrez când citesc lucrări despre metabolism despre pictură despre diverse subiecte tehnice. Sunt fascinat de manufactură, de anatomie de fizică și nu în ultimul rând de IT. Zic nu în ultimul rând pentru că eu activez profesional în IT și chiar îmi place să citesc despre așa ceva. Despre multe chestii care depășesc cu mult programa școlară convențională. Chiar istoria care o uram, pentru absurditatea de a reține cifre, acum când nu ma obligă nimeni mă face să vibrez. Nici acum nu rețin cifre dar rețin cu naturalețe fapte.

Am început cu am realizat ceva, nu știu ce am realizat. Poate că sunt un om, ca am oarecare valoare, sau ca sunt banal. Știți că banalitatea este uneori o ușurare. Mulți semeni își doresc dulcea banalitate. Eu nu vreau sa fiu special, la naiba vreau ultimul loc.

Tot ce vreau e să pot să fiu EU din punct de vedere creativ. Dar social, uneori simt că îmi e imposibil. Știu că e doar o lașitate. Te obișnuiești cu un anumite nivel de trai, dat de situația financiară și apoi îți e greu să o iei de jos. Să fii artistul ăla care moare de foame. Deși cred că niciodată nu aș muri de foame.

Sunt surprinzător de bine adaptat, fără să excelez prin ceva.

Azi lumea protestează, unii speculează alți fanteziază. Mi-aș spune și eu părerea, nu ca și cum ar conta ci ca și cum pot să spun ce gândesc. Chiar și dacă doar aici, pe blogul meu personal unde spun ce gândesc și chiar mai mult. E o mare ușurare să spui ce nu gândești.

Așa, despre proteste, mulți speculează tot felul de căcaturi dar realitatea este simplă. Lumea protestează pentru că nu e bine, suntem sătui și acum ne-a dat paharul pe de lături. Nu e nimic complicat.

Care este cerința? Sincer nu există cerință pentru că nu există om care să-l înlocuiască pe muistul ăla de basescu. Dar știți ce? Nici nu e problema noastră asta, problema noastră e să fim luați în seamă și respectați.

Mă piș pe cine conduce România, tocmai am avut o revelație. Nu contează cine conduce, contează să se teamă de popor. Asta e singurul lucru pe care îl putem câștiga. Frica conducerii de popor. Dacă conducătorul se teme, trebuie să meargă în vârful picioarelor și dacă fură să fure cu bun simți și dacă e prins să plece în pizda mă-si. Găoaza pdl-itsă ar trebui să se jertfească pe altarul acestei realizări.

Unii s-au agitat că violențele au denigrat protestul, cred că e o prostie. Violențele îi dau greutate. Eu nu sunt violent, violența îmi displace, dar sunt rațional. Violența ridică o problemă și problemele trebuie rezolvate. Protestele pașnice ridică sperața că dacă le ignori o să dispară.

Îmi pare rău că e așa și că suntem monștrii care suntem dar nici nu o să o ard idealistic și să zic că nu suntem.

Îmi lipsește un răsărit de soare. Uneori când răsare soarele noaptea rămâne în urmă. Alteori nu.