Declarația de independență

3 03 2010

Intriga:

Eu astăzi după 2 săptămâni și ceva de la ultimul reset de bios am curajul să declar. Am probleme cu băutura. Nu sunt alcoolic dar atunci când încep să beau nu mai mă opresc la momentul oportun.

Când mă îmbăt nu mă duc să mă culc ci devin hiperactiv spre agresiv și inevitabil prost. După o îndelungă perioadă de autoamăgire cum că de fapt e cool să beau, că de fapt mă simt bine, că de fapt pot să beau cu cap, în fața evidentului am depus armele. Rezultatul este clar, sunt prea prost ca să am voie să beau.

Istoric:

Când spun lungă perioadă chiar e lungă, am început să beau în clasa a 5-a, palica de piersici era un fel de vodka aromată. Luam câte o gură din sticlele pe care le pitea mama de tata :D, mi se părea distractiv. Următoarea fază era să ies cu surorile mele mai mari în oraș prin clasele 6-8-a. Ele responsabile din fire mă serveau cu 100 de vodka cu 100 de garone alb. O combinație grețoasă dar atunci din mimetism mi se părea bun. În clasa a 9-a m-am îmbătat prima oară rău, din 2 l de vin tare. A fost prima oară când am vomitat de la băutură. Pe atunci meniul meu obișnuit în discotecă era 100 de vordka dată „capac” 1 bere “să o stingă” și o sticlă de cotnari așa la relantiu. Asta asa să mă înveselesc. Aveam probleme cu timiditatea și nu mă simțeam în largul meu altfel. În a 9-a spre a 10-a m-am îmbătat rău la mare și a fost ultima oara când am băut vodka simplă atunci am băut vodka cu paharul de apă de 200 cred ca 0,5 l.

Scoțând vodka din meniu am trecut pe gin. 300-500 de gin era doza zilnica recomandata pe seara de discoteca. În clasa a 11-a parcă am avut un alt derapaj crunt cu 5 pahare de 100 de gin date capac de la bariera din costinesti până în disco tineretului distribuite uniform în terasele de pe drum, cred că a mai fost și niste bere în discotecă.

Când am aflat nota de la bac (9,51 meritam =)) )a fost ultima seara pentru câțiva ani când am băut vin 2 sticle în 40 de minute prima dată capac.

Cam atunci am început să beau bere (dacă vodka, vinul si ginul erau scoase), adică nu 1,2 cât beam până atunci, de la 6 în sus. În anul 1 de facultate am atins apogeul la bere cu peste 14-16 beri pe noapte. După o perioadă de câte o beție pe săptămână am revenit la un ritm mai normal. Am descoperit whisky, după mai multă vreme am descoperit și limita la whisky cred că iesisem din facultate. Se pare că jumătate de sticlă capac are un efect greu de gestionat.

În ultimul timp nu prea am băut dar și când am băut am sărit peste 1l de tărie. Așa că gata mi s-a pus pata, mă fut în ea de băutură.

Capcane ce trebuie evitate:

Prima este că timpul de când nu ai mai băut nu se calculează în zile. Nu, asta a fost o capcană pe care mi-am luat-o mai demult. Se calculează în evenimente depășite. Adică dacă tu nu ai ocazia să bei 3 luni nu ai făcut nici o brânză, mult mai tare e să stai 3 zile consecutive când ieși în club.

Doi, tu-ul ăla care spune o sa beau doar puțin dispare după ce bei puțin așa că nu mai are cine să își reamintească.

Trei dacă desemnezi pe cineva care să îți atragă atenția cănd depașești limita e o capcană. Că ăla care e la limită(tu semi beat) nu cunoaște înțelegerea ta(treaz) cu terța persoană. Așa ca nu va avea succes să te oprească.

Patru mă îmbăt rar deci nu e o problema. Fals, e o problemă pentru că îmbatatul rar și rău îți fute organismul mai rău ca ala des și domol, plus că faci idioțenii mult mai mari.

Nu te poți simți bine dacă ești treaz, fals. Te poți simți bine și treaz.

Metodă:

Mă rog după ce mi-am povestit eu mie ce vă zic acum a trebui să trec la faza practică. Ai nevoie de o formulă magică de care să te agăți când tentația va veni. Pentru că tu ai așa niște planuri în minte dar ele sunt caca moale când există tentație. Atunci ai nevoie de un sistem bine pus la punct. E greu să refuzi pe unul care vine să te ia la bar în timp ce stai să faci calcule mentale și să îți pledezi cazul.

M-am gândit eu, cu cine se dă lupta cea mai mare? Pai cu mintea și cu nervul meu. Când vreau să beau îmi vine un gust de “mă fut în tot”. Astfel că m-am gândit că nervul ăla e bun dar nu e folosit cum trebuie. Eu puneam în balanță niște reguli de bun simț care poate că nici nu erau ale mele cu nervul meu de moment, clar că nu aveau șanse de izbândă. Astfel că am schimbat strategia. Am ajuns la concluzia că am nevoie de un principiu care să se unească cu identitatea mea, cu personalitatea mea pentru ca nervul să lucreze în favoarea mea și dușmanul să fie o poftă de moment și reflexele formate.

Aici e tot secretul în a renunța la orice dependență, să stabilești cine ești tu în această relați. Să ajungi să vrei tu să renunți și tu-ul tău să lupte cu dependența nu tu-ul tău să lupte cu ce îți spun alții că e bine.

Atunci am analizat băutul din manieră proprie.

Ce înseamnă băutul pentru mine? Păi înseamnă distracție. Bun și mai ce? Păi eliberare de stres.

Bun dar ce are la baza asta? Păi o fugă din fața realității și o lipsă de apreciere a mea față de mine.

Ce înseamnă asta să fug din fața realității? Pai înseamnă că Dumnezeu (ființa care mă iubește necondiționat și care îmi vrea binele )îmi dă niște experiențe ca eu să învăț ceva din ele. Iar eu le alterez și le încețoșez că nu pot să le duc altfel.

Bun și care este motivul pentru care fac eu asta? Pai că nu mă apreciezi și îmi e rușine cu mine și că nu știu să apreciezi viața și fug din fața ei. Că nu pot să mă simti bine așa cum sunt și apelez la această metodă.

Bă când am ajuns eu la concluzia asta mi s-au încruntat sprâncenele și privirea mea tăioasă a trecut prin perete (te bag în pământ când îmi ia privirea foc).

Adica eu sunt laș și mă pitesc sub pătură în fața experiențelor date de viață? Adica eu las momente unice să treacă pe lângă mine, închid ochii la ele și mă resping pe mine din viața mea?

Pentru ce asta? Pentru o pofta, pentru o senzație falsă, pentru o iluzie? Futu-i mama mă-sii (e cu doi de i?) de treabă, păi eu dacă îmi pun mintea mut carpații la marea neagră și mă face pe mine o lașitate de copil speriat? Dă-o mă încoace că o eviscerez cu mâinile goale și mă îmbăiz în măruntaiele ei de frică și iluzie.

Acum să o luăm la pachet:

Acum dacă am ajuns în atitudinea potrivită, de pitbul însetat de sânge, trebuie memorată stare și înglobată înntr-o formulă concisă care să o trezească în tine la momentul precis al tentației.

Deci am nevoie de ceva care să îmi readuca aminte că a bea e o neagare a mea ca liber arbitru, o fuga din fața prezentului, o capitulare în fața unei pofte fizice, o nesocotire a energiilor universului care lucrează pentru a mă ajuta să evoluez. Practic îmi vând viața.

A rezultat:

Mă face pe mine un pahar?

Până acum am doua evenimente la activ în care am învins tentația și în care m-am simțit bine fără să beau. Nu e mult ca număr dar e mult pentru mine ca și nivel al tentației pe care l-am învins și mai ales că am putut să nu fiu afectat de asta și să nu mă plictisesc nefiind băut. E important că am simțit că [eu lupt cu tentația] și nu că [niște vorbe goale luptă cu mine].

Cine să mă învingă pe mine, cine poate să mă aducă în genunchi împotriva voinței mele?