Ajutor

Mulți dintre noi ne dorim să îi ajutăm pe cei din jur. Măcar așa la modul declarativ, ne-am dori să fim mai „buni”, mai darnici, mai caritabili. Dar ce anume putem face pentru a ajuta cu adevarat pe cineva?

Exista situații simple. În care ajutorul necesar este evident si critic de oferit. Dacă cineva a picat într-o groapă, dacă moare de sete, genul ăsta de ajutor. Dar exista și alte tipuri de ajutor. Genul ăla de ajutor greu de stabilit. De exemplu Gigi Becali le mai face unora case și după 2 luni alea se năruie și oamenii se întorc la ce făceau ei. Asta e un ajutor dezinteresat ca să zic așa. Ajuți cu ce poți nu cu ce este nevoie. Nu este neapărat un lucru rău dar nici foarte util nu este.

Ca un ajutor dat unor sarmani cu o suma mică de bani când ei ar avea nevoie de educație și informație și o modalitate de a se ridica singuri. O cale de a își câștiga independența nu de a le întări dependența.

Orice gest considerat bun poate avea un efect rău, unii pot fi distruși de un câștig la loto sau de o tentație prea mare.Atunci ce ce este de făcut?

Ca o soluție la aceste probleme eu zic că cel mai important ajutor pe care îl putem da celor din jur este de a ne cunoaște pe noi. A ne cunoaște pe noi vine cu o serie de avantaje. O ințelegere față de cei din jur, o lipsă de frică, un calm și o benevolență în orice situație. Atunci vom putea cu adevărat să ajutăm prin simpla noastra prezență pe toți cei din jur. Prin puterea exemplului și prin simpla noastră „sfințire a locului”.

Citesc ce am scris și sunt foarte nemulțumit. Îmi lipsește coerența și fluența, simt că am explicat rudimentar și textul este plictisitor. Dacă m-aș fi cunoscut mai bine pe mine aș fi scris mai autentic, aș fi transmis mai viu informațiile și mai mulți cititorii ar fi rezonat. Este doar un exemplu despre cum lipsa noastră de rădăcini ne afectează orice pas. Putem să ne imaginăm influența noastră în lume ca o lumină. Cu cât avem mintea mai curată cu atât lumina noastră se intinde pe o suprafață mai mare. Cei atinși de lumina noastră au șansă să se trezească și ei din iluzie și asta ar fi un ajutor adevărat. Un ajutor sinergic ale cărui efecte sunt extrem de greu de cuantificat, dar instinctiv aș spune că sunt mult mai puternice decât al unei acțiuni directe, care nu schimba cu nimic mintea și deci nici situația reală a celui ajutat.

Povestea unui om leneș ?!?!

Nu e chiar ăsta titlul poveștii dar e din seria aia. O să îi placă duuuamnei.

Erau doi prieteni, unul era creator de modă iar altul vidanjor. Se descurcau amândoi bine financiar cu afacerile lor. Apoi a venit o criză economică și lumea a început să nu prea mai cumpere haine d-astea jmechere dar de treaba ailaltă tot s-a ținut.

Așa că al nostru creatorul de modă a cam intrat în datorii și s-a plâns la amicul său de treaba asta.

-Bă coaie am cam ajuns la fundul sacului și nu știu pe unde să scot cămașa. La propriu și la figurat.

-Lasă coaie că te împrumut eu pe termen nelimitat, că mie îmi merge constant. Treci mâine pe la mine să îți dau cât îți trebuie.

S-a dus botezatu’ la amicul lui și vine ăsta cu un teanc de bani mânjiți de căcat, scuzați cuvântul teanc. Când vede armani banii îi ia cu dezgust și se posomorează (există acest cuvânt?). S-a cam rupt filmul între ei și înainte să plece îi zice cu năduf. Bă coaie dacă vroiai să mă ajuți nu puteai să îmi dai și mie niște bani nemânjiți de căcat? Pula mea ăla ar fi fost un gest frumos dar așa…

Atunci vidanjorul i-a zis.

-Băi prietene, sincer să fiu, eu nu privesc căcatul cu aceiași ochi ca tine. M-am obișnuit cu el prea mult așa că nu am mai realizat că pe tine te poate deranja. Dacă îmi dădeam seama nu era mare jmecherie să spăl banii înainte. Dar acum îmi cam pare rău că ți i-am dat. Adica puteai să îmi zici fără supărare ca să îți dau niște bani curați decât să te superi așa.

Așa că modistul a rămas o senzație de ciudă în loc să se bucure că cineva i-a întins o mână să iasă din belea fie ea și plină de căcat. Iar râmătorul în dejecții a rămas așa cu un gust de tristețe și părere de rău în loc să se simtă mulțumit de gestul său binevoitor.

Morala nu există, cam așa e viața plină de situații ciudate cu doi pierzători în loc de doi câștigători doar pentru că nu putem mereu comunica și înțelege pe celălat.

Când cauți să aibă unul dreptate și altul nu sansele sunt minime de succes. Mai bine lași supărarea deoparte și mai lași orgoliul deoparte și încerci să îți lărgești orizontul și să vezi fondul de dincolo de formă.

Zic și eu …

Ajutăm sincer?

Mi-a pus cineva trei întrebări:

1. Dacă un prieten îți cere bani să se ducă la mare și îți spune că ți-i dă mai încolo, ce faci?
2. Dacă un vecin vine și te roagă să îi dai niște bani că are soția în spital și are nevoie pentru o operație, ce faci?
3. Dacă un cunoscut te roagă să îl ajuți cu o sumă mai mare de bani că are 70% din bani pentru o mașina care ii trebuie să mearga la noul loc de muncă, ce faci?

Presupunem că ai banii.

Răspunsuri:

1. Nu îi împrumuți, pentru că dacă nu a reușit să economisească bani pentru distracție înseamnă că el nu își permite. După terminarea distracției va fi și mai fără bani și involuntar va începe să te evite. Te va acuza practic pe tine la nivel subconștient pentru situația lui financiară dificilă. Relațiile dintre voi e posibil să se răcească. Practic dându-i banii nu îl ajuți cu nimic, îl ingropi în datorii.
2. Îi dai, că pentru că l-ai ajutat la ananghie va face toate eforturile să îți dea banii mai repede decât ți-a promis. Indiferent de rezultat e un gest uman să îți ajuți semenii. De unde dai de acolo o să ai.
3. Îi dai, pentru că dacă a economisit 70% din sumă înseamnă că e capabil să fie calculat. Îl ajuți să își ia un serviciu deci îi vor crește veniturile și îți va da banii înapoi.

Mă rog, eu nu am răspuns așa. Lăsând cazurile excepționale deoparte dacă vrei să înveți ceva, e ceva de învățat aici.

Atunci când dai cuiva niște bani sau un ajutor trebuie să îl dai responsabil. Nu orice gest e cu adevărat benefic. Uneori a da cuiva ceva îl poate pune în dificultate mai mare. În altă ordine de idei, eu am înțeles și să reevaluez momentele când cer ceva. Poate că dacă nu am înseamnă că nu trebuie să fac un lucru. Că nu sunt înca capabil de acest efort financiar sau de orice fel de resurse ar fi vorba.

Atunci când dai cuiva ceva îi dai pasându-ți cu adevărat de rezultat sau îi dai ca să îți adormi conștiința cu un fals gest caritabil? Cât ajută oare un om al străzii o hartie de un leu? Cât l-ar ajuta un loc de munca, sau o haină sau ceva de mâncare?

Nu cred că există rețetă pentru asta dar dacă acorzi cu adevărat atenție fiecărei situații vei alege bine.

Chiar și un act de caritate se face cu responsabilitate, chiar dacă nu e efectiv responsabilitatea ta să îl faci.