Melodie

Maria Moita Rosalla del Souza

Melodie

Nina Simone – Good Bite

Uneori

Un bărbat are nevoie să își pună capul în poala unei femei, să o cuprindă cu brațele de talie și să își îngroape fața în ea.

Tot ce are de făcut femeie este să îi cuprindă capul în mâini și să îl mângâie prin par în tăcere.

Pe funda ar putea să cânte melodia asta…

 

Pregatiti-va

Iar urmează momentul ăla din an în care ne dăm seama că dragostea este o chestie mișto când ți se întâmplă ție dar extrem de grețoasă când ți-o povestesc alții. Momentul ăla când toți căcații oamenii zgândăriți de lipsa unui sens în viață vor face o paradă exacerbată despre falsele lor sentimentele într-un fel cât mai public cu putință sperând la o muie.

Încolonate simetric, de campaniile de marketing de orgoliul și conformism, cete întregi de perechi iubitoare vor lua cu asalt orașul într-o seară de cheltuit obligatoriu. Terminată uneori într-un mod fericit cu o muie sau, într-un mod nefericit cu un zâmbet tâmp și fals urmat de o înjurătură când distanța va permite.

O avalanșă de check-in uri se anunță pe facebook, că dragostea nu e dragoste dacă nu e împroșcată pe toate gardurile toți pereții. Pregătiți-vă de „feeling in love with sloboz la tavă aurel.

Eu mi-am luat lămâie și ghimbir, remediile naturale care taie greața.

Amabil incapabil

Mă, eu sunt genul amabil, nu neapărat politicos, dar amabil. Deosebirea ar fi ca politețea e căcatul ăla de comportament rece  legat de nederanjatul altora. Care ne face să nu ne întoarcem în perioada duelurilor de două ori pe zi. Amabilitatea e chestia aia mai caldă, în care un om încearcă să fie de folos altui om în cel mai simplu și direct mod cu putință. Diferența cea mai evidentă este atunci când amabilitatea încalcă regulile de politețe. Ca de exemplu atunci când vezi un păianjen pe o domnișoară necunoscută și pentru a nu o speria inutil scuturi lighioana după ea. Încălcând vreo 7 reguli de politețe, despre atinsul oamenilor pe care nu-i cunoști.

Mă rog destul cu explicațiile că nu despre asta era vorba. Ci de faptul că mai deunăzi, când să intru și eu pe o ușă, observ o tânără că se îndreaptă spre aceeași ușă.  Și ca un domn, ce nu sunt, îi țiu ușa și anume deschisă ca să pătrundă nederanjată. Ori ea în loc să facă astfel și gen să zâmbească a mulțumire. O ia la fugă să intre mai iute și să nu mă ție, care va să zică, cu ușa deschisă.

Apăi asta e treabă?

Adică gestul meu cu intenția de ajuta omul a făcut mai mult deranj, că omului îi era mai ușor să nu alerge dar să își deschidă ușa decât să sprinteze. De unde rezultă că amabilitatea mea a fost luată drept politețe și tratată cu politețe. V-am zis eu că politețea e un cacat rece. Și ca orice cacat rece nu încălzește pe nimeni.