Cred că am mai zis la un moment dat că nu mai rezonez cu literatura. Deși, încă mă mențin un cititor avid, am scăzut ponderea carților de beletristică în favoarea articolelor stiințifice, a textelor filozofice și a carților sau articolelor tehnice.
Principala mea dezamăgire față de literatură vine din punerea pe o poziție fruntașă a artificiilor stilistice și a firului epic în defavoarea unei analize cu adevărat substanțială a esențelor. Practic, sunt prea puțin interesat de imaginația, fie ea și fascinantă, a altor oameni, atâta timp cât nu se construiește pe un fundament al înțelegerii lumii la un nivel superior mie.
Pot aprecia talentul în așezarea cuvintelor pe o foaie dar nu găsesc treaba asta suficientă pentru a îmi sacrifica timpul limitat.
Apoi se întâmplă să citesc adevărate capodopere literare, bijuterii stilistice, construite în jurul unor idei și întrebări existențiale. Construcții delicate și echilibrate ce îți fac intelectul să saliveze, emotionalul să vibreze și spiritualitatea să scânteieze. Unii oameni, pe lângă o peniță grea, menită să se tocească pe hartie cu filigram chiar au ceva de spus. Atunci redescopăr pasiune pentru această artă.
Daca te gandeai la altii in afara de Orson Scott Card si Brent Weeks, te rog sa ne recomanzi si noua capodoperele. Multumesc mult!
Ma fascineaza un scriitor roman mai putin mediatizat, Stefan Caraman.