Unde ne cautam fericirea

28 03 2016

Nu ești fericit dacă ai impresia ca fericirea  ta depinde de ceva. Este doar o pacaleala pe care o foloseai să iti amortesti constiința.

-Da’ stii ce? Nu e nevoie sa adormi nimic!

Abia aceasta stare de întrebare înseamnă că exiști, cș trăiești. E una dintre puținele dovezi ale prezenței unei așa zise inteligențe. În rest suntem calculatoare care ruleaza programe

predefininte.

Mergi la munca, la muncă efectuezi o serie de acțiuni care corespund unor reguli. Apoi revi acasă, parcurgi un drum, te grabesti ca si cum ai ajunge undeva. Ca si cum nu ai fi tot timpul în tine. Ai nevoie de a ajunge undeva ca să fii tu, fără să ne dam seama că de fapt nu avem nevoie de un loc ca să fim noi.

Astfel că nu suntem noi niciodata. Apoi deodată apar niște întrebări existențiale.

Cine sunt, ce plm caut, unde sunt?

Unde  este eu-l ăla dacă cojesc toate amintirile, toate responsabilitațile si nevoile primare,

care ne subjugă acțiunile și ne fura timpul. Când scazi totul rămâne nimic, doar o stare de curiozitate, de mirare, față de existență. Față de complexitatea ei si față de regulile nescrise dar prost închipuite de fiecare din noi. Trăim o iluzie a adevarului, de care ne agățăm sperând la siguranță și confort, pe care le echivalăm cu fericirea. Când de fapt fericirea există doar în noi, în stare aia de întreabare si mirare.

În acel sincer, nu stiu ce plm se petrece.





Literatura

24 03 2016

Cred că am mai zis la un moment dat că nu mai rezonez cu literatura. Deși, încă mă mențin un cititor avid, am scăzut ponderea carților de beletristică în favoarea articolelor stiințifice, a textelor filozofice și a carților sau articolelor tehnice.

Principala mea dezamăgire față de literatură vine din punerea pe o poziție fruntașă a artificiilor stilistice și a firului epic în defavoarea unei analize cu adevărat substanțială a esențelor. Practic, sunt prea puțin interesat de imaginația, fie ea și fascinantă, a altor oameni, atâta timp cât nu se construiește pe un fundament al înțelegerii lumii la un nivel superior mie.

Pot aprecia talentul în așezarea cuvintelor pe o foaie dar nu găsesc treaba asta suficientă pentru a îmi sacrifica timpul limitat.

Apoi se întâmplă să citesc adevărate capodopere literare, bijuterii stilistice, construite în jurul unor idei și întrebări existențiale. Construcții delicate și echilibrate ce îți fac intelectul să saliveze, emotionalul să vibreze și spiritualitatea să scânteieze. Unii oameni, pe lângă o peniță grea, menită să se tocească pe hartie cu filigram chiar au ceva de spus. Atunci redescopăr pasiune pentru această artă.





Sa ne imaginam

1 03 2016

Imaginează-ți următorul scenariu:

Ești legat de scaun și cineva te forțează să mănânci ceva ce nu îți place sau te forțează să mănânci mai mult decât ai nevoie. Dacă, printr-o minune, ai suficientă forță să lupți, va continua asaltul prin tot felul de constrângeri verbale.

Te va umili, va striga la tine, va încerca să te păcălească, va încerca să te forțeze, să te șantajeze emoțional. Persoana care face asta este persoana în care ai cea mai mare încredere și de care depinde însăși viața ta.

Nu știu ce simți acum, dar eu simt că mă sufocă, simt indignarea și revoltă.

Cam ăsta e scenariul la care sunt supuși zilnic foarte mulți copii de catre părinți, educatori, bone, bunici și alte persoane, binevoitoare în definitiv.