Precizare

22 08 2015

Trebuie avut tot timpul în vedere următorul aspect:

Între percepția noastră și realitate efectivă există în permanență o prăpastie de netrecut. Acest adevăr se plică în egală măsură celui mai banal gând sau judecați cât și celei mai rafinate teorii fizice. Prăpastia poate avea câțiva metri lățime și o adâncime infinită sau poate avea câțiva metri adâncime și o lățime infinită. Distincție deși important practic totuși complet irelevant față de afirmația inițială.

Odată acceptat acest fapt există posibilitatea să fim cuprinși de o senzație apăsătoare de singurătate. Dacă acceptarea merge mai departe și singurătatea este îmbrățișată se poate ajunge la o stare de detașare. Indiferent cum ajunge fiecare să se împace cu acest fapt este mai bine să îl cunoaștem decât să nu.

Dificultatea majoră nu constă în a accepta la nivel ideologic acestă realitate cât trecerea ei în planul nostru existențial. Cu alte cuvinte una este să știi ceva alta este să îți asumi și să conștientizezi cu adevărat și consecințele acestui CEVA, pe care-l ști.

Odată înțeleasă imperfecțiunea observațiilor noastre putem pe de-o parte să ne detașăm de ele sau să le privim cu o suspiciune provizorie cât și să ne atașăm de ele și să le privim ca pe note personale pe care le aplicăm noi realității. Bănuiesc că cele doua moduri de gândire ar corespunde viziunii științifice și artistice asupra vieții. Dacă un căutător de adevăr va trăi în permanență incertitudinea propriilor descoperiri și va încerca după forțele sale să le dovedească. Un căutător de frumos va accepta subiectivitatea descoperirilor sale și se va mulțumi cu satisfacția resimțită în urma actului creator.

Trăsătura comună celor doi ar trebui să fie toleranța față de cei care nu le împărtășesc viziunea. Înțelegând că până la urmă deși o realitate comună ar putea să existe totuși(!?), este aproape imposibil ca ea sa fie percepută similar de doi observatori. Caz în care eroarea mai mare poate să fie oricând în propria curte și vine ca o sentință insurmontabilă a individului, deci pentru care nu ar trebui acuzat.

Acest principiu aplicat cu sârguință în fiecare acțiune a noastră ne-ar scuti de multă suferință provocată și resimțită. Deși e mai ușor de aplicat și mai vizibil în cazul evenimentelor marcante totuși beneficiile mai mari ar veni din aplicarea în cazul detaliilor minore. Exersarea continua a toleranței și compasiunii față de cei din jur ne luminează sufletul și ne ridică vălul propriilor păreri de pe privirea prea încrâncenată.


Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: