Extinderea perceptiei

21 03 2015

Mereu am fost curios despre modul în care mă va schimba un copil. Eu am fost toată viața mea imun la copii. Pur și simplu nu îi văd, majoritatea mi se par urâți și aia frumoși mi se păreau total neinteresanți. În ce privește nivelul de empatie pentru ei era spre zero, undeva între râmă și melc. Nu le-aș fi făcut vreun rău dar nici nu mă străbăteau vreodată gânduri despre ce o fi în mintea sau sufletul lor. Spre apărarea mea nici nu am fost expus la ei. Iar modul în care interacționezi în mod întâmplător cu un copil este că în general un copil de o vârstă incertă reușește să te irite.

Pentru a înțelege un copil trebuie fii responsabil pentru el, să îl crești să-l îngrijești. Atunci când este al tău miracolul se petrece. Începi să observi miracolul devenirii unei vieți umane. Cum ființa aia mică caracterizată în principal prin nevolnicie se luptă din răsputeri pentru a viețui. Doar atunci când îl ai în brațe și-l privești de la 10 cm observi genele frumos întoarse, ochișorii animați de o curiozitate enormă, gurița desenată prin care se manifestă bucuria deplină sau suferința în fața neputinței. Observi cu uimire cum gesturile cele mai banale, pe care le iei ca un dat, au fost de fapt cuceriri în primele săptămâni de viață. Să îți miști mâinile controlat, să îți atingi nasul sau ochii, fără să te lovești, sunt minuni ale versatilității corpului uman smulse naturii prin forță brută. Prin încercări repetate și suferința ce însoțește întotdeauna învățătura.

Apoi începi să vezi în jurul tău și alți copii. Începi să le înțelegi reacțiile, grimasele, frustrările și neputințele, luptele pe care le dau pentru fiecare nimic cu natura cu viața și nu în ultimul rând cu părintii și societatea. Observi cu uimire că suntem o societate care ne tratăm copii cu barbarie și observi că ai făcut parte din asta măcar la nivel ideologic. Prin lipsa ta de înțelegere față de cele mai nevinovați și neajutorați membrii ai speciei tale.

Nu mi-o spun ca pe un reproș, omul face cât poate, mi-o spun ca pe o atenționare față de obtuzitatea noastră. Cum bucăți întregi de realitate ne pot scăpa printre degete zeci de ani de-a rândul și cum  putem trece pe lângă frumusețile vieții ca vaca prin peisajul rural.

Anunțuri

Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: