Lupta este o arta ca oricare alta, faptul ca unii nu reusesc sa o inteleaga nu o face mai putin legitima. Sa crezi ca lupta inseamna violenta este ca si cum ai spune ca pictura inseamna murdarie. Violenta in cadrul luptei este doar un efect secundar nedorit in procesul de creatie.
Adevaratele dimensiuni ale artei luptei sunt strategia si aptitudinile tehnice. Lupta este o arta greu de inteles mai ales pentru ca este rezultatul unei abundeta de elemente si evenimente tranzitorii. Dimensiunile unei lupte nu poate fi pastrata si analizate in intregime. Pentru profani o inregistrare video ar parea o reproducere suficienta a unei lupte. Dar realitatea unei lupte contine mult, mult, mai multe elemente ce nu pot fi prinse in imagini. Lupta ca si un aisberg rezida in mare dincolo de ce vede ochiul, in dedesupturile fiintei celor doi combatanti.
In gestionarea eficienta a energiei, in alegerea tehnici utilizate si a modului de a anula atacurile adversarului, in curajul de a intinde o capcana si de a iti asuma riscuri cu adevarat fatale.
Nu isi construieste un luptator o arma la fel cum isi construieste un pictor o tehnica? Prin repetitii menite sa perfectioneze si experiente exploratorii menite sa o integreze in arsenal.
In schimb spre deosebire de multe alte arte lupta se succede cu repeziciune si unul din elementle cele mai inaltatoare ale unei lupte este faptul ca nu este o arta solitara. Este un act artistic rezultat din maiestria a doi artisti. Astfel ca doar prin prezenta unui alt artist cantecul de lebada poate sa fi eliberat.
In randul luptatorilor adevarati trebuie sa existe o iubire sfanta. Cei doi luptatori sunt singurii spectatori si creatori adevarati al acelui unic moment artistic. Ce simbol poate fi mai relevant pentru viata decat o lupta.
Asta e motivul pentru care din randul celor mai desavarsiti luptatori s-a ridicat una dintre cele mai frumoase spirite. Astfel pradoxul luptatorului iubitor de viata si nedoritor de violenta se dezvaluie. Totusi luptatorul nu isi contesta natura, el va ucide daca situatia o cere. Dar oare cine este mai sfant? Cel ce nu poate ucide si nu o face dar si-ar dori sau cel care o poate face si alege sa nu o faca.
Poate exista sfintenie in randul celor ce nu sunt confruntati cu pacatul? Poate exista curatenie in randul celor neispititi? Apreciez curatenia nepatata dar o pretuiesc pe cea venita din inoirea sufletului, renasterea din propriul foc este singurul mod veridic de a te inalta.
Nu prea cred în sfințenii și păcătoșenii, sunt termeni atât de maniheiști (ca binele și răul) și relativi și înțeleși, de fiecare, atât de diferit, încât nu e relevant ce e sfânt și ce e păcat… Sacru și profan, ce să spun?! Cred în ceea ce ți se-ntâmplă și-n discernământul fiecăruia. Cred în datul cu capul în pragul de sus și-n capacitatea ulterioară de a-l evita. Cred în greșelile săvârșite și-n puterea fiecăruia de a le îndrepta. Nu cred că poți ajunge să nu faci ceva, să nu încerci ceva, doar pentru că unii împart lucrurile intre cele sfinte și cele păcătoase. În general vorbind… firește, nu am de gând să omor pe nimeni, să văd cum e și să-mi dau seama că am greșit enorm…aici nu se mai poate îndrepta nimic, știu dintru-nceput că nu pot omorî oameni decât dacă sunt în postura de a mă apăra, dacă e pe viață și pe moarte! 🙂 Dar… într-un final, toți sperăm și tânjim după „binili învingi!” Hai, la luptă, monșer! 😉
In sinea noastra cam toti stim ce e bine si ce este rau. Sfantul este acela care alege de ficare data binele, indiferent ce riscuri implica asta. De ce sa nu credem in sfintenie?
Poate ca sfintenia absoluta este asa de rara incat ne pare neverosimila dar atata timp cat poate exista o clipa de sfintenie de ce nu am putea lega doua astfel de clipe si apoi o ora si apoi o viata? Eu cred ca au existat foarte multi sfinti pe lume.
La lupta sunt si eu, lupta cu mine. Cea mai lunga lupta :))).
Cea mai lungă și cea mai GREA luptă e cea cu tine însuți, perfect de acord! 😉
Da’ nu și ”arta ca o luptă”?!
De ce să nu scrii și despre asta?
Pai na, daca eu sunt mai mult luptator decat artist 🙂