Discutam despre nimic

10 01 2015

Mai mult din plictis și poate din exasperare am decis sa ma înscriu și eu în șleahta care dezbate subiectul zilei.

Presupunând prin absurd că ‘atentatul’ din Franța nu a fost o schema făcută de serviciile secrete, pentru un motiv mai mult sau mai puțin observabil azi, dar cu siguranță evident peste câteva luni. Voi analiza puțin logica celor două tabere de inepți.

Deci situația ar fi:

O gașcă de băieți fără umor fac niște desene de mamă și niște copii de mama respectivă pe proprie răspundere decid să arme și să crime.

Acum ca dovadă a lipsei de logică de care vă tot vorbesc eu aici lumea s-a împărțit în doua tabere majore.

1. Cercopitecii vitriolați ca cineva a îngrădit libertatea de exprimare și că libertate în sus și libertate în jos. Măi idioți notorii, ce legătură are o crimă cu libertatea de exprimare. Vorbim de libertatea de exprimare când ne referim la stat, la legi, chestii impuse de sistem. Nu când un băiat face ceva ilegal. Dacă acțiunea prin care a „îngrădit libertatea de exprimare” este ilegală atunci de ce mai apare această libertate în discuție.

Ăia au toate libertățile să deseneze ce vor ei.Că acțiunile lor produc anumite consecințe nedorite… ghinion. Așa e universul asta, bazat pe acțiune și reacțiune, oamenii inteligenți utilizează experiența proprie, istoria, intuiția, și fac predicții, ferindu-se de efectele nedorite. Proștii concluzionează eronat plecând de la generalizarea unor excepții ignora evidențele și suferă consecințele statistice. D-aia e prosperă case de pariuri și cazinourile, că sunt mulți proști pe lume.

2.Cioclii extremiști, care spune că plâng moartea acelor oameni în abstract dar că mai mult sau mai puțin și-o meritau. Problema nu este că transpare din discursul lor satisfacția morbidă că jignirea religiei a dus la moartea unor oameni, problema este că de fapt nu este o problema de merit aici. Conform unei logici de clasa a treia aia nu meritau să fie omorați pentru nesimțire. Dar când cineva pune o cagulă pe cap și vine cu o armă la tine nu este vorba de ce meriți tu. Este vorba de ce dorește el să se întâmple.

Când un nelegiuit îți dă în cap și te jefuiește nu înseamnă că ai meritat, că aveai 5 lanțuri de aur la gât și mergeai singur pe aleea întunecată. Nici când adolescenta arogantă și încă nematurizată care merge la prietenul ei interlop acasă să se pupe, ajunge violată, nu putem spune că a meritat. Dar, scuzați-mi cinismul, nici nu putem să spunem că vestea a venit ca un șoc. Toată lumea are voie să facă sport extrem și practicanții de sport extrem sunt tipi cool și câștigă bani să facă ce le place, dar motivul pentru care sunt așa cool este că își asumă riscul. Dacă nu se deschide parașuta nu e momentul să te plângi ca o pizdă, că tu de fapt ești prea tânăr ca să mori. Face parte din reversul medaliei care ți-a plăcut până atunci, enjoy the ride până la capăt.

Realitatea se pișă pe libertate de exprimare și pe ce credem noi că merităm sau nu. Realitatea este adesea contondentă. Societatea are membrii care îi contestă regulile și sunt dispuși să își asume riscurile pentru a face ce vor. Au fost și vor fi mereu prezenți. Acești indivizi reprezintă adevărate bombe cu ceas sau mai bine zis mine anti personal. Dar întâlnirile cu ei sunt cel mai adesea ușor de evitat. Este responsabilitatea fiecăruia să își cultive instinctul de conservare și să își aleagă luptele. Siguranța este o iluzie. De fapt siguranța se bazează pe un principiu economic foarte simplu. Ești atât de în siguranță cât ești dispus să învestești în siguranța ta și invers proporțional cu cât poate câștiga cineva dacă îți face rău. Atunci când discuți de bani e destul de simplu. Tot ce ai de făcut este că valoarea obținută de pe urma agresării sau tâlhăririi tale să fie mai mică decât costul operațiunii în sine.

Ai un diamant atunci trebuie să fii păzit cât diamantul ăla să nu mai renteze a fi furat. Ai jignit comunitatea musulmană în repetate rânduri atunci trebuie să fi păzit astfel încât un terorist fundamentalist dispus la atentate sinucigașe să nu ajungă la tine. Orice om sănătos la cap înțelege că niște căcați de jurnaliști nu au cum să îți permită un astfel de nivel de siguranță. E un simplu demers de autoconservare, dacă nu societatea va încerca să găsească vinovații și să îi pedepsească conform cadrului legal. Nu știu cât te poate încălzi asta ținând cont că nu luptai pentru un ideal măreț.


Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: