Fixatii

28 12 2014

Eu sunt un observator feroce al oamenilor din jurul meu. Am un spirit așa de critic că nu mă mai pot uita la televizor în ultima vreme. Pur și simplu mi se pune un nod în gât de nervi când văd atâta inepție. Parcă se duce un război împotriva logicii. Oameni din ce în ce mai proști și inevitabil mai vocali, sunt promovați ca și persoane publice sau sunt puși în lumina reflectoarelor la ore de maximă audiență.

Dar să lăsăm acest aspect pe mai târziu. Despre ce vreau să vorbim acum sunt fixațiile. Acele mici căcaturi, de cele mai multe ori erori de logică și ele, în care mintea noastră rămâne prinsă precum mașina cu tracțiune spate în nămol. De cele mai multe ori fixațiile sunt marketate ca un fel de notă personală a caracterului. Posesorul lor le aduce în discuție cu un fel de mândrie mascată prost sub un strat de autoironie.

Fraților s-a ajuns la atâta falsitate în auto-prezentarea noastră încât ironia unora a ajuns normalitatea altora și în timp lumea a pierdut de mult simțul realității în vâltoarea clișeelor. O fixație nu este deloc o notă de originalitate sau un artificiu estetic al personalității nimănui. Este o prostie cu P mare, pe care autorul deși o vede nu are capacitatea de a o recunoaște și neutraliza. Este cel mai elocvent exemplu de inadaptare sau eșec evolutiv. Să afirmi cu mândrie cum ai ajuns să transformi o greșeală într-un obicei. O fixație eronată menținută cu suficientă îndârjire va aduce chiar moartea. Și așa trebuie să fie, pentru că universul în care trăim funcționează după legi stricte. Chiar dacă noi nu avem capacitatea să le vedem și să le înțelegem pe toate, ele există acolo în fundal. Precum legile fizice dar cu o distanță ceva mai mare în timp între cauză și efect.

Una dintre aceste legi este schimbarea. Viața pentru a supraviețui trebuie constant să se schimbe. Oamenii mândri de fixații se bat cu pumnul în piept cum nu pot ei să se schimbe. Iar asta în timp produce în acel om o idee greșită. Că indiferent cât de corect sau incorect acționează dacă este suficient de perseverent cu timpul modul sau de acțiune va deveni normă. În realitate existența pur și simplu va înlătura exemplarul care persistă în acțiunile greșite.

O să îmi spuneți acum că nu moare nimeni de la o fixație nevinovată. Aparent nu moare nimeni, dar așa cum am spus mai devreme unele legi al universului au o anumită inerție așa că îți este destul de greu să spui cu precizie de la ce moare cineva. Unele țin de statistică și dacă alegi de suficiente ori varianta greșită vei ajunge să plătești și prețul.

Poate că idioatele de la ora 5 o să zică despre un accident în care adolescentul conducea un bolid și a intrat în pom omorând și cei 3 pasageri. În realiate este vorba despre un adolescent cu teribilismul alimentat de părinti proști de iubitori, care a ajuns să se creadă mai capabil decât este. Adolescent care a tăiat prea multe curbe cu mașina pe care nu știe să o conducă, care a făcut prea multe depășiri periculoase doar pentru că i-au mai ieșit în trecut. Este vorba despre prietenii lui, care s-au obișnuit că prostul de la volan să iasă bazma curată cu influența părinților sau cu banii lor. Poate că e vorba de un întreg ansamblu de fixații bătătorite ce s-au dus în zona statistică a eșecului. Acolo unde existența și-a pierdut răbdarea și decide să elimine din sistem aceste celule bolnave.

Scenariul de mai sus este unul extrem de sugestiv și simplist dar în realitate fixațiile sunt mult, mult mai parșive. Ele induc viclean eroarea în judecata noastră pe poarta din spate a obiceiurilor. Acolo unde rațiunea este adormită. Ajungem să le prezentăm cu amuzament ca pe niște particularități ale noastre: „Eu mereu mă scarpin în cur înainte să mănânc mici. Ce să fac așa sunt eu, hihi…da’ nu știu de unde am luat hepatită.”

Acum revenind la primul paragraf, cumva trebuie să scap de fixația asta a critici, înainte să scape ea de mine. Ca orice fixație adevărată aduce și ea satisfacțiile ei. Simt o senzație de plăcere combinată cu nervi, când văd prostia în alții sub forma unor erori de logică flagrante. Vreau să îi confrunt, să le sfărâm raționamentul precar, până îi văd cum rămân fără cuvinte dar cu expresia aia pe față de neacceptare. Dacă sunt sincer cu minte și acum sunt o fac cu răutate. Nu știu de unde vine această răutate dar e o răutate mocnită ca ura strânsă de abuzurile vechi. Nu încerc să îmi caut scuze încerc să mă înțeleg și să mă schimb. Problema este că eu caut schimbarea din profunzime nu abținerea de suprafață în timp ce monologhez pe interior. Am făcut asta destul și simt că e la fel de rău. Am nevoie de mai multă smerenie, de mai multă îngenunchere a egoului. Greșeli facem cu toții și unele sunt dincolo de puterea noastră de a le controla, poate că ne sunt lipite pe piele poate că sunt crucea noastră pe acest pământ. În cazul ăsta cruzime să îți bați joc de omul chinuit de un bolovan mai mare decât al tău. Și cu aceste dileme mă frământ zilele astea. De unde atâta răutate în mine și cum pot să o stăvilesc.

 

 


Acțiuni

Information

4 responses

29 12 2014
Jorjette

Mai cunosc pe cineva care are o astfel de fixaţie, însă nu consideră că trebuie să scape de ea, ci este chiar mândru de faptul că este sincer.

Chiar am citit zilele trecute ceva interesant despre fixatii : “obsesiile vin sau din mîndrie (cu toate formele ei, de la mînie şi dorinţa de răzbunare, dorinţă de a conduce şi de a te îmbogăţi pînă la melancolie şi deznădejde), sau din frică. În aceste cazuri trebuie să meşterim ceva: reparăm scaune, coasem nasturi, croşetăm, vopsim balconul, orice, numai să fie ceva care te antrenează. Acesta este şi răspunsul dat de Sfîntul Antonie cel Mare pentru astfel de cazuri. Pustnicicii egipteni împleteau coşuri.” (Savatie Baştovoi)

Sărbători Fericite, dragă domnule!

31 12 2014
VreauUltimulLoc

Multumesc pentru urari si pentru recomandari chiar cred ca functioneaza creatia in orice forma purifica.

29 12 2014
Renata Carageani

Mai bine fixat în critică, decât moluscă admirativă!…
Am și eu o critică la adresa acestui meleag, ultimul loc. Că se animă atât de rar, în vreme ce tot felul de deținători ai locurilor fruntașe se agită de două ori pe zi cu o postare despre te miri ce, dar mai ales despre ce pe nimeni nu interesează.
Îți doresc un an viitor mai conturat!
Dacă poți lua asta drept urare, fă-o! Eu ți-o transmit din tot sufletul.

31 12 2014
VreauUltimulLoc

Poate voi reusi sa il anim mai des, am avut si eu cateva incidente ce m-au deturnat de la scris, unele pozitive altele mai putin. Multumesc pentru urare si ti-o intorc cu drag. Un na nou ca in postarile alea redundante de pe facbook, glamur sau care e termenul :)))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: