Echilibrul energetic al fiintei umane

19 09 2014

Dacă ar fi să mă gândesc de unde vine starea de risipire a oamenilor și senzația aia binecunoscută de nu mai pot și nu îmi mai suport viața aș intui astfel lucrurile.

Ne imaginăm că suntem ca un pahar cu apă, iar apa e de fapt energia noastră vitală.

Atunci când facem ceva, când întreprindem o acțiune, consumăm o parte din această energie. Iar această energie se completează prin somn, mâncare și Dumnezeu știe ce altceva.

Acum, ca în orice alt aspect al ființei noastre, avem un sistem de reglare al nivelului și în ce privește energia noastră vitală.

Dacă, să zicem, paharul este plin jumătate atunci ne simțim confortabil și avem disponibilitate de a acționa.

Dacă paharul este plin ochi suntem cuprinși de neliniștea de a acționa, precum mânzul eliberat din grajd alearga bezmetic pe câmp. Dacă nu canalizăm această energie într-o direcție bună este posibil să acționăm chiar agresiv.

Dacă paharul este aproape gol atunci instinctul de conservare acționează și devenim letargici, depresivi și nevrotici. La nivel logic mă satisface această analogie și acest mecanism pare veridic. Așa că o să încerc să extrag și consecințele imediat următoare doar pentru a încerca să validez sau să invalidez această teorie.

-Primul lucru evident ar fi atenția la a menține o stare de echilibru care ar consta în a menține nivelul de energie vitală în zona mediană. Ar putea să fie util și un nivel de energie mai ridicat dar doar pentru o persoana foarte echilibrată și conștientă de toate dimensiunile sale. Pentru că altfel vom aluneca ușor pe o pantă auto distructivă.

-Acum pentru a menține energia sub nivelul maxim apare necesitatea acțiunii. Și acțiunile sunt modul nostru de manifestare. Ele ne reprezintă și prin acțiunile noastre viețuim.

-Pentru a genera aceste acțiuni avem nevoie de intenție și de prezență. Pentru a avea aceste două elemente avem nevoie ca nivelul nostru de energie să depășească cota de avarie. Asta înseamnă că trebuie să avem grijă de corpul și psihicul nostru. Un corp sănătos funcționează ca un motor eficient de turație mare, generând implicit multe acțiuni. O parte din aceste acțiuni vor fi îndreptate spre propria noastră persoană și ne vor ajuta să ne reumplem rezervele de energie vitală.

-Lăcomia în acțiuni va duce la epuizare, epuizarea va duce la pornirea semnalelor de avarie, care va duce la închiderea intenției și la starea de depresie. Aceasta va duce la blocarea acțiunilor și la oprirea reumplerii rezervorului de energie. Astfel sistemul va intra într-o spirală a deteriorării.

-nemulțumirea față de situația în care ne aflăm va duce de asemenea la pierderea intenției oprirea acțiunii și deteriorarea sistemului. Deci avem nevoie și de un nivel de satisfacție. Iar satisfacțiile sunt rodul acțiunilor noastre.

Astfel că o viață fericită și împlinita necesită un echilibru delicat între acceptarea experiențelor noastre, alegerea unor acțiuni care ne recompensează și nu în ultimul timp  ne nutresc. Întreaga discuție subânțelege existența și a altor surse de energie sau capcane ale autodistrugerii pe care nu le-am prezentat doar pentru a simplifica și face raționamentul mai ușor de urmărit.

De exemplu, atunci când luăm anumite substanțe stimulante. Acestea ne dau o stare de euforie, suprascriind sistemul de recompense și alerte ce gestionează energia noastră. Moment în care suntem cuprinși de o dorință furibundă de acțiune. Ajungem să ne epuizăm rezervele de energie dincolo de normalul tolerabil și consecința este că a doua zi ne vom trezi excesiv de letargici, lipsiți de orice dorință și nu în ultimul timp depresivi. Dacă acționăm în felul ăsta timp îndelungat putem ajunge la o insatisfacție așa de mare încât se ajunge la sinucidere, dintr-o repulsie extremă față de acțiune, pe care o percepem ca pe un chin.

 

Are sens ceea ce zic?

 

 

 

Anunțuri

Acțiuni

Information

2 responses

11 11 2014
Camelia

„Ne imaginăm că suntem ca un pahar cu apă”, trăind sentimentul oceanic.O viaţă „fericită şi îmlinită”înseamnă să ştii (cum) să te creşti, neuitând vreodată că şi nefericirea e o alegere a unora, şi ea oferind recompense, că tot ai pomenit cuvântul. Trist e că nimeni nu moare împlinit pe de-a’ntregul sau dizolvat în fericire.

15 11 2014
VreauUltimulLoc

trist, de ce e trist? asta e doar o judecata de valoare venita din reflex. daca nimeni nu moare implinit (eu am dubii) inseamna ca asta e natura lucrurilor deci normalul deci nu poate fi trist.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: