De poveste

22 07 2014

Suntem obsedați de povești. Poveștile s-au transformat într- o dependență ce ne guvernează viețile. Totul în jurul nostru este împachetat într-o poveste și inevitabil mintea noastră începe tot mai mult să gândească în povești. Poveștile în sine nu sunt neapărat ceva rău. Dar să lași simplificările și simbolismul să devină vectorul primordial în organizarea vieții tale nu cred că este o atitudine sănătoasă.

Sunt vinovat și eu de această meteahnă, am observat doar de curând cum poveștile își fac loc tot mai acerb în mecanismele cele mai intime ale gândirii mele. Cum ajung să îmi condiționeze deciziile și să îmi adormă conștiința.

Observația asta a veni insoșită de o greață față de povești. O greață pe care incerc să o definesc de ceva vreme și a cărei sursă mi-a fost foarte greu de identificat. O consideram ca pe o reflexie de răutate sau spirit critic. Ca pe o respingere a poveștilor altora. Doar pentru că aceste povești sunt lipsite de originalitate sau anoste. În fapt ce a ajuns să îmi repugnă este tocmai cadrul de poveste. Am început să miros același căcat în spatele oricărei povești și la nivel subconștient am început să resping acest mod parșiv de a disemina informația.

Din nefericire cum totul azi este împachetat ca o poveste asta m-a transformat într-un fel de grinch… o alta referire la poveste. Nu mai putem să ne debarasăm de ele. Astea se suie ca râia pe noi.

A căuta să traiești ca într-o poveste este ca și cum ai incerca să te miști în pași de dans. O exagerare nepotrivită a realității ce transformă ceva frumos în ceva oribil prin simpla lipsă a măsurii.

Pentru dans ascultati aici

Principalul efect negativ al poveștilor mi se pare că este urâțirea artificială a vieții. Toti din jur prezintă numai povești frumoase și tu nu trăiești povești, decât când minți și îți împachetezi artificial întâmplările vieții în cadre de poveste. Și nici atunci nu simți o fericire autentică, pentru că undeva acolo în nucleul tau de sincerității simți că spui o minciună. Simți că de fapt te minți pe tine și te prezinți cu cuvintele altora. Și mulți o ard ca și cum împovestirea asta e vieții este un demers artistic. Când în fapt este o pulă, este la fel ca un trip dat de droguri. Doar o clipă de uitare și de abatere a atenției de la problemele reale sau inventate ale propriei existențe. O cutie cu înghețată mâncată la serialul preferat după o zi neplăcută de muncă.

Până la urmă este doar o altă alegere personală, cu nimic mai corectă sau mai greșită decât alte o mie de alegeri greșite.


Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: