Imbatranesc?

10 07 2014

Este ușor să-i critici pe cei din jur. Tot ce ai nevoie este un spirit de observatie mai dezvoltat si putina elocvență. Oamenii greșesc a priori, deci greșeli vor fi în jurul nostru să ne tot bălăcim în ele.

Este util să observăm greșelile celor din jur? Poate să fie, după cum spune proverbul, deștepții învață din greșelile altora. Dar se mai deschide o altă ușă întunecată a personalității noastre. Observând prea multe greșeli ale altora începem să le minimiză pe ale noastre. Ca și cum dacă alții greșesc mai mult ca noi sau mai evident noi suntem plasați ceva mai sus sau mai bine.

Comparațiile sunt irelevante din punctul asta de vedere. Fiecare trage după greșelile sale. Iar ale tale sunt sursa nefericirilor tale. Poate ca îți aduc mai multă sau mai puțina nefericire în valoare absolută, dar este irelevant atâta timp cât ele iți aduc toată nefericirea pe care o experimentezi.

Să ne întoarcem atenția asupra greșelilor noastre ar putea să fie atunci o soluție mai bună? Să ignoram total tot ce se întâmpla în jurul nostru? Nu știu dacă este soluția. Pentru că multe dintre greșelile mele ce creșteau în zona mea oarbă mi-au fost relevate direct sau indirect de alți oameni, prin discuții, prin scris sau prin puterea exemplului\contraexemplului. Deci evidențierea lor de către altcineva are și o parte bună.

Experiența îmi spune că evidențiera lor cu blândețe este calea de mijloc, modul în care informația este primită ușor și cel mai bun mod de a ajuta pe cineva.

Așa că în loc să încerc să aflu greșelile altora mai bine le expun pe ale mele.

Sunt acid, acid în umor, acid în replici acid în tonul vocii și în priviri. Ce e mai grav este că nici nu știu dacă așa sunt eu sau dacă este un comportament învățat. Un scut născut în perioada în care eram mult mai ușor de rănit. O armură de care nu mai am nevoie de mult. O armură ce a ajuns să fie singura piedică între mine și detașare, detașarea calmă față de emoții și frici. La ce ajută să îți depășeti fricile și slabiciunile dacă o faci pe fondul unei agresivități nemotivate și al unei reactivități excesive. Cui folosește trecerea de la vulnerabilitate la cinism? În prima situație rănești haotic fără să vrei iar în a doua o chirurgical tot fără să vrei. Îmi pierd blândețe și toleranța pe zi ce trece și nu știu care este cauza. Nici măcar nu pot motiva ceva. E ca și cum vine din mine și nu mă pot opune. Ceva greșesc cu siguranță dar încă nu am identificat ce.

 


Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: