Poate ca viata e o lupta dar si lupta este viata

1 04 2013

De câte ori ai avut ocazia să îți folosești corpul la potențialul său maxim?

Să împingi din toate toate puterile, să tragi, să îți scrâșnești măselel pentru a nu scăpa ceva ce ți se smulge printre degete? Cu alte cuvinte, te-ai luptat vreodată cu cineva?

Dacă nu ai făcut-o pierzi din vedere un adevărat univers al trăirilor.

Pierzi din vedere dragostea de aer și sunetul puternic și cald al inimii.

Pierzi din vedere slăbiciunea pe care o lași zilnic să te înșele. Acel obicei de a ceda, pe care ți le-ai format, atunci când dai de greu și crezi că muntele din fața ta e prea abrupt de escaladat. Pierzi din vedere bucuria pe care o încerci când riști și câștigi, sau când dai totul indiferent de sanse.

Trăiești o viața incompletă și nici o altă experiență nu îți va putea umple și compensa acel loc gol. Prezența golului nu doare, pentru că în general ce nu am cunoscut nu ne lipsește.

Dar de când primii doi pui de leopard s-au încleștat în prima lor joacă pe verdele savanei această formă de joacă a făcut fericite toate mamiferele mari și mici. Nu ne-am departat așa de mult de ele încât să nu mai simțim bucuria unei trânte în tărână.

Acum avem fiare și yoga și jogging în care încercăm să cautăm într-o forma civilizată ceea ce natura ne-a dat ca o mamă, așa cum știe ea să dea.

Ne-a dat joaca, ne-a dat lupta, ne-a dat rasul și bucuria și gâfâitul și sudoarea.

Ne-a dat statul epuizat pe spate cu un zâmbet tâmp pe față. Acum suntem civilizati și am ajuns să ne temem de gesturi, de o îmbrațișare prietenească și de o bătaie încurajatoare pe umăr.

Acum râdem cu mâna la gură, ne îmbrăcăm asortat, ne comportăm politicos dar rece și încercăm să descoperim „ce-a vrut de fapt să zică cu asta”. Facem totul după reguli și scor, ne supăram dacă pierdem și ne urâm adversarii, transformați în dușmani la jocuri fără miză.

Mergm apoi la psiholog să ne ajute să înțelegem ce este în neregulă cu noi. Facem sedințe de terapie în grup dar nu mai facem nimic din ce am fost făcuți să facem. Lucrurile gratuite ni se par excentricități neadecvate.

Avem câinii îmbrăcați și ne ferim de ploaie. Trăiți-vă viețile civilizate, dar să știți de la mine că sărăcia vi se citește în suflet.

Anunțuri

Acțiuni

Information

4 responses

1 04 2013
cruela

pai, de ce sa aratam cu degetul?!……eu fac ce stiu fara sa ma tem, fara sa astept aplauze…..imi sare mai mereu un ochi un citat deja tocit ” fii tu schimbarea pe care o vrei in lume” …….

mai bine pove cu ce ai „socat” bunele maniere ale societatii :)))

uite, eu, de exemplu acu vreo 3 saptamani am fost …punk …dar punk . bineinteles o tunsoare neadecvata pt o mamica care isi duce copilul la gradinita ……..hehehe cate capete intoarse printre parintii ” cuminti”… …

nu mi-a placut niciodata sa hranesc ego-ul cuiva oricine ar fi fost….dar nu am considerat asta o lupta ( nu stiu celalalt…..)

ma consider in afara societatii …..dar am inteles ca nu prea am incotro si trebuie sa ma situez in perimetrul ei …..asa ca sunt prezenta fara sa fac parte din ea…..si ma amuz.

1 04 2013
VreauUltimulLoc

Nu am vorbit metaforic :)) vorbeam efectiv de experienta unei lupte fizice. Pe care majoritatea nu au incercat-o pana acum si vor muri fara sa cunoasca una din cele mai frumoase experiente pe care o poti accesa gratuit. Lupta nu in sensul de bataie, in sensul de tranta de tavaleala, asa cum si-a dorit natura sa facem cand ne-a dat corpurile astea asa de versatile si pline de posibilitati.

1 04 2013
cruela

da, corpurile astea care sunt mai mult decat carne……..adevar spui versatilitate……tocmai de aceea m-am si pronuntat asa initial.

o lupta fizica poate trece si dincolo de nivelul carnal………. niste mediumi , telepati , hipnotizori …..cred ca se lupta altfel :)))) fiecare se distreaza cum poate , si se incaiera dupa gust :))))

zi , cu cine vrei sa te iei la tranta?:))))

am inteles ideea 😉

cand eram in facultate faceam cu prietena mea sumo in mijlocul camerei si aveam si spectatori.
odata i-am dat unui baiat un cap in fatza …..iar lui ii venea sa intre in pamant de rusine ( eram in public)

1 04 2013
VreauUltimulLoc

Cu nimeni in special, am de ceva vreme obiceiul sa ma tavalesc de cateva ori pe saptamana prin diverse sali :)). Era doar o constatare despre cum ignoram placerea jocului fizic.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: