E suficient sa invatam?

9 10 2012

A învăța fără să practici este ca și cum ai cultiva fără să culegi. Câte resurse se risipesc în acțiunea asta inutilă de învățat fără sens?

Dar pe de altă parte, a învăța seamănă cu a economisi. Atunci când ai nevoie trebuie să fii învățat deja.

Prin urmare, atunci când învățăm, trebuie să o facem cu discernământ și predicție. Și tocmai acest aspect al învățatului este minimizat. Se marșează pe ideea de a învăța cat mai multe și cât mai diverse. Este o idee frumoasă, în teorie, dar în practică devine distructivă. Resusrsele noastre de atenție și timp sunt limitate. Iar o investiție într-o direcție greșită ne va răpi timpul și focusul pentru lucrurile cu adevărat utile. Utila pentru noi, oricare ar fi acelea.

În conzluzie, alegerea direcției care ni se potrivește, este cel mai important aspect al învățatului, și cel mai decisiv. Asta nu înseamnă că nu putem schimba macazul în orice moment al vieții. Probabil că putem, mai puțin atunci când nu putem.

În altă ordine de idei, perseverența, întodeuna rasplătește. Dar oare vrei să fii răsplătit în domenii secundare, când ai putea să fii răsplatit în cele adecvate personalității tale?

Aici se relevă arta de a fi părinte. În a identifica adevăratele interese ale copilului, ce sunt de cele mai multe ori ascunse în preocupări bizare. În ai permite să își caute drumul chiar atunci când ți se pare ție absurd.

Prin intermediul facebook (e și el bun la ceva)acum poti vedea cam cu ce se ocupă o parte din cunoștințele adiacente. O parte din oamenii ce te-au intersectat la un moment dat și care și-au continuat viața în alte locuri.

Sunt surprins să văd oameni, ce păreau fără viitor în accepțiunea generală, cum se descurcă minunat în tot felul de domenii, mai mult legate de pasiunile lor neacceptate, decât  de cele spre care erau împinși. Oameni care și-au găsit echilibrul în muzică, în artă, sau mai știu eu în ce domenii dubioase, din care te-ai gândi că nu se poate câștiga o pâine. Apoi văd și mulți care au ales calea convențională și domestică de a face lucrurile, oameni măcinați zilnic de acel serviciu pe care îl urăsc.

Iar la final, dacă te uiți la pozele lor, la zâmbetle lor, la ce vor să transmită, reiese destul de clar care dintre ei sunt fericiți. Care dintre ei a îmbătrânit prematur și care au făcut un țel din posesiuni materiale. Se diferențiașă ușor cei ce își trăiesc viața de cei ce sunt roboți.

Fără legătură cu articolul, voi ați observat cât de frumos e sângele? Ce culoare frumoasă are? Cum se împrăștie în stropi fini pe ceramica albă, cum se diluează o picătura picată în apă. E fascinant.


Acțiuni

Information

One response

18 10 2012
Cristian V

Este foarte corect ce scrii, dar pierzi din vedere ca peste 80% din parinti nu au o perspectiva care sa le permita sa observe acele particularitati ale propriului copil. Eu cred ca statul ar trebui sa se implice cumva pe modelul american „career guidance” si sistemul de invatamant ar trebui fundamental schimbat catre ceva mult mai versatil cu aprofundare mult mai scazuta ceea ce ar permite o reorientare mult mai facila la nivel de liceu / universitate. Poate in acest fel nu ne-am mai trezi cu inca o generatie intreaga de juristi/avocati fara paine (asta ca sa dau doar un exemplu) pentru ca o intreaga generatie de parinti a auzit ca la drept e bine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: