Important este sa iasa banul

Cine pula mea suntem noi? Ne place să ne descriem și să ne conturăm după ce ne place să facem. Dar ne place să facem ceea ce facem bine. Facem bine ceea ce am încercat să facem suficient de mult timp. Ceea ce implică de multe ori să te apuci devreme.

Devreme te apuci de ce ți se dă de făcut de către alții, care de cele mai multe ori îți dau de făcut ce le-ar fi plăcut lor să facă. Sau ce cred ei ca ar fi mișto de făcut, deși nu au încercat cu adevărat să facă.

Atunci revine întrebarea, cine pula mea suntem noi?

Ai simțul umorului venit din faptul că, cineva, cândva, într-un cacat de perioadă preșcolară, era vedeta grupului, pentru că îi făcea pe alții să râdă. Atunci ți-ai dorit și tu să poți să-i faci pe alții să râdă. Ai studiat puțin așa înconștient fenomenul și dacă ți-a ieșit ai decretat în mintea ta cum că tu ești amuzant. Habar nu ai cum ai ajuns la concluzia asta și când. Dar cumva ai ajuns și ți-ai lipit-o de muie cu picatura… de plăcere.

Te pricepi la cifre, ai o minte logica. Prin simplul fapt că scoala a intrat în viața ta pe ușa corectă iar în a altora pe ușa din dos.

Nici măcar nu vorbesc de chestii pe care le faci la mare artă și care întradevăr ai putea considera că te reprezintă. Vorbesc de toate căcaturile pe care le facem aproximativ. Suficient cât să nu ne impiedicăm cu ele în mână și asta aduce o fărâmă de mândrie pe fețele și în orgoliile noastre, flămânde de apreciere. Fie ea și falsă, cred că aprecierea falsă este cea mai frecventa. Iar cand ceva domnește peste tot nici dracu nu mai știe să identifice falsitatea ei. Cum poti spune cu siguranță dacă tu bei un vin bun când nu ai băut niciodată așa ceva?

Ne luam în serios ca și cum am înțeles ceva, din aruncarea de zar în care ne rostogolim. Avem impresia lieberei alegeri. Când rulăm ca un personal pe șine, ce face halte dese și enervante la orice wc plasat suficient de aproape de linie.

Citim citate încurajatoare, despre cum suntem importanți și cum putem face orice și vrem să le credem, deși în sinea noastra nu mai există gram de credință. A dispărut odată cu distrugerea sistematizată a oricărei posibilitate de originalitate. Atunci când ștanța educației ne-a fost presată nemilos peste ceea ce ar fi putut să fie un viitor imprevizibil.

Ne mai revoltăm anemic în episoade tragico comice, ne zvărcolim ca un șobolan prins în borcan. Ce nici el nu crede că mai poate scăpa și nici nu și-o dorește cu adevărat. Viața în borcan e fără pisici, și uneori destul de caldă și reconfortantă.

Facem un titlu de mândrie din a răspune repede la întrebări. Ne dă iluzia unei minți ascuțite. Până și înțelepciunea am învățat să o mimăm. Prost… ca orice clișeu impachetat, ce-l cumperi cu 3 lei 30.

-Cine pula mea suntem? O întrebare obositoare.

-Nu înțeleg de ce trebuie să scrie așa vulgar! Nu, mai bine îmi văd de rutina mea! Vulgaritatea e rea!

-Cine pula mea a decretat asta și cine pula mea clasifică ce este și ce nu este vulgar? Nu se obosește nimeni să-și mai răspundă ?

Cert este că cineva a răspuns odată, nu știm cum și nu ne interesează, ne interesează să putem pune repede ștampila. Asta înseamnă că suntem isteți, culți și politicoși. Oricum să-ți răspunzi la întrebări e obositor și uite a început serialul, emisiunea, meciul. Nici nu prea știm cum e asta, că nu ne pune întrebări. Noi știm să raspundem, repede, repede, cine apasă primul pe buton va câștiga un loc în grajd, mai aproape ușă și mai departe de locul de defecare.

-Ce pula mea vrea astă să zică? Uite că am vorbit urât. Bine că nu am zis cu voce tare că mă făceam de rușine. Eu am de răspuns repede și la ce nu răspund repede nu aduce bani. Dacă raspund repede o să îmi iau iphone, casa, mașină. O sa ies în centru îmbrăcat cu cârpe scumpe cu aspect vechi. O să beau o bere la un preț colosal față de valoarea ei. Oricum nu știu ce gust are o bere bună. Oare există așa ceva, Bere bună? Dacă are o sticlă frumoasă și costă scump și beau și alții falși ca mine înseamnă că e bună nu? Uite ce reclame frumoase are. Eu sunt băutor de bere bună. Și ascultător de muzică bună. Nu ascult toate căcaturile comerciale.

Eu sunt special, deși nu fac nimic ieșit din comun. Ce să mai faci ieșit din comun, suntem 7 miliarde. Fac și eu CE MI S-A ZIS CĂ SE POATE FACE. Și sunt ce mi s-a zis că pot fi. Ce știu eu?