Integritatea

24 07 2012

Știi când înțelegi că totul în jur e preponderent de căcat?

Atunci când îți pui problema integrității. De altfel considerată ca fiind o calitate. Dar în contextul social este un defect crunt, sau un handicap. Nu, nu, de fapt este o boală. Un fel de ciumă.

Dacă tu, așa ajuns la niște concluzii, ai vrea să o arzi integru, după circa 20-25 de secunde te vei lovi de primul conflict de interes.

Interesul tau cu interesul altora. Nu vorbim acum de oameni care îți sunt indiferenți sau de dușmani. Nu frate… asta ar fi chiar tare, să ai unde să-ți ascuți pula. Integritatea se lovește în primele secunde de mă-ta, de tac-tu, de aia care doarme lângă tine, de fi-tu dacă ai, de mă-ta mare și de tine în primă și ultimă speță.

Așa, la modul filme americane, tu vei fi apreciat de cine contează, se va produce o triere a persoanelor importante din viața ta și la final o să te scalzi în aur. Multă muie, de fapt o să rămâi singur pe lume și o sa te scalzi în colb, dacă nu cumva în sânge.

Există și factorul ăla de cool pe care îl cred adolescenții rebeli, gata să ia viața în piept și să schimbe lumea, dar factorul ăla dispare la primul contact cu viermuiala numită societate. Când vei încerca să îți aperi primul principiu. Nu va asculta nimeni motive, nu va asculta nimeni cuvintele tale și nu va fi nimeni mișcat de elocvența pe care ți-o dă adevărul.

Nu,te vor vedea doar o piedică în calea noului model de iphone sau în calea reputației între colegi. Își vor băga falice simboluri în idealurile tale și vor veni cu argumente mirosind a fasole, mici și bere.

Așa că integritatea va deveni pentru tine mai infricoșătoare ca însăși moartea. Pentru că viața e mult mai cutremurătoare ca moartea și frica de viață face frica de moarte să scheune într-un colț.

O să ziceți că sunt pesimist sau sumbru că vorbesc ca un cioclu sau ca un răpus de viață. Ei bine nu, vorbesc ca un realist și optimismul îmi curge în vene. Doar că nu pot să închid ochii în fața evidenței.

A și dacă vreți să vă convingeți singuri e ușor. Știți cât de ușor este?

Păi în primul rând de cât timp e nevoie să definiți integritatea? Dacă încercați să căutați o definiție deja sunteți pe un drum greșit. Integritatea se simte, trebuie să facă parte din tine. Când cineva te întreabă de ea nu poți să o prezinți prin exemple, dacă cineva te întreabă de ea înseamnă că n-o ai.

Nu cred că cineva se poate uit la o sabie japoneză perfect ascuțită și să întreabă ce înseamnă tăiș. Nu cred că cineva se poate uita la un vârf de munte stâncos și să întrebe ce înseamnă măreția.

Integritatea, atunci când o ai te face să strălucești asemeni îngerilor, câți astfel de oameni ați cunoscut? Deci e destul de rară nu? Integritatea din experiență practică nu se potrivește cu familia, cu banii, cu compromisurile. Iar compromisurile sunt fundația relațiilor sociale. Ne sunt predate din prima clipă a nașterii noastre le sugem cu lapte. Ne sunt vârâte viclean sub piele de însăți părinții, frații și prietenii noștri.

Integritatea este mai rară ca o floare de colț și tot ca o floare de colț o vei găsi doar acolo unde nu sunt oameni și trebuie să îți riști viața pe stânci pentru a ajunge la ea.

Dar oare merită? Nu știu, cred că atunci când îți pui astfel de întrebări integritatea este într-un univers paralel pentru tine și cunoștințele tale de fizică se rezumă la fizica mecanică.

Sunt optimist și spun că poate vom reajunge să cunoaștem integritatea și gustul ei. Poate vom ajunge să alegem calea integrității în singurul mod posibil, fără să o simțim ca un sacrificiu. Peștele nu se chinuie să respire sub apă și nici pasărea nu are rău de înălțime.

Dar până atunci trăim într-un mediu prea puțin propice pentru așa ceva așa că dacă vrei să îi simți gustul trebuie să ți-o construiești singur clipă de clipă, gest de gest, alegere de alegere. Când fiecare cuvânt ce îți iese din gură va fi în concordanță cu tine când fiecare gand permis să se finalizeze va fi curat ca apa de izvor atunci ai făcut un pas mic spre ea. Atunci ființa ta intima va începe să se schimbe și să se transforme în aur și poate că dacă vei trăi suficient vei simți și gustul integrității.

V-am spus că sunt optimist, sunt atât de optimist încât sper că va veni o zi în care să pot spune:

Azi am fost integru!

Nici nu visez la a spune: În toată viața mea nu mi-a fost rușine de nimic din tot ce am făcut. Dar ar fi fost probabil o concluzie frumoasă de tras.


Acțiuni

Information

4 responses

9 08 2012
Kyoteea

azi n-am fost integra. nici ieri, nici alaltaieri. stiu totusi ce inseamna Integritate. se simte

10 08 2012
VreauUltimulLoc

Asa ai zice, dar in realitate de cele mai multe ori simtit doar cand lispa de intergitate este strigatoare la cer, fineturile ne scapa destul de des. iar integritatea e destul de binara, esti sau nu esti.

9 08 2012
Kyoteea

probabil prin absenta:))?

25 11 2012
kOoDoO

Acum vreo doua luni am fost integru. Urmarea? Mi-am dat demisia. Ma ascunsesem prea mult de mine, pare-se. Are grija societatea sa te puna la locul tau odata cu trecerea timpului, poti spune asta oricarui om care se porneste pe cucerit culmi imediat dupa absolvire.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: