Drama unui campion

2 04 2012

Am văzut ceva ce m-a întristat profund. Dacă aș putea să plâng aș plânge… așa doar voi scrie.

Este vorba de filmul următor.

Este un meci pentru titlul de campion, versiunea feminină, la MMA. Două femei cu adevărat puternice fizic și psihic s-au confruntat. Campioana a întâlnit o atletă ce s-a ridicat senzațional, cu adevărat înzestrată genetic și bine pregătită pentru lupta la sol. S-a observat diferența tehnică la sol unde Rousey a putut controla meciul fără mari probleme. În schimb în picioare campioana ar fi avut o sansă mai bună, dacă ar fi putut să mențină lupta acolo.

A încercat tot ce a putut să facă dar a fost pur și simplu copleșită de calitățiile celeilalte sportive, forță și nivel tehnic la sol. Finalul a fost relativ previzibil, în măsura în care poți prevede finalul unui meci de MMA, unde o greșeală poate schimba cu rapiditate balanța.

Când a fost fixată în ultimul procedeu și rivala a început o tehnică articulară la nivelul cotului campioana s-a confruntat cu o situație pe care n-a putut-o accepta.

Comentatorul și-a dat seama de deznodământ, Rousey și-a dat seama ce are de făcut, și Miesha a știut ce urmează. Finalul nu a fost un accident. A fost asumarea accidentării din imposibilitatea de a accepta pierderea. Poate a fost un act de curaj sau de lașitate. Poate fi interpretat oricum, în final a fost drama unui om, ce nu a putut accepta realitate și s-a sacrificat. A fost un sacrificiu inutil sau autopedepsire. A fost un ultim atac sinucigaș al înfrânților ce nu pot accepta plecarea capului în fața cuceritorilor.

Nu faptul că s-a accidentat sau durerea prin care a trecut m-a impresionat. Știu ce înseamnă durerea pentru un luptător de MMA. E ca oboseala pentru un maratonist sau ca febra musculară pentru un culturist. Asta trebuie să facă, corpul trebuie să asculte de minte, pentru a face ce e de făcut. Disciplina continuă, pe care o exersează, schimbă modul în care durerea este percepută. Există durere nesenificativă, rezultată din contuzii fără urmări și există semnalul de alarmă al organismului și repulsia ancestral, întipărită în ADN, pentru integritate corporală. Sunt obstacole pe care psihicul învață să le controleze și să le depășească. Când a fost pusă în fața alegerii de a suferi o înfrângere sau a aștepta să fie dezabilitată a făcut singurul lucru pe care l-a putut face. M-a impresionat durerea și tristețea care se citea pe fața ei la final și totala lipsă a oricărui semn de durere fizică.

Uneori ne confruntăm cu drame mai mari decât putem duce și suntem striviți de ele. Nimeni nu poate înțelege determinarea și munca și tortura prin care trece un campion pentru a ajunge unde este. Momentul căderii inevitabile este dramatic și tot odată imposibil de evitat. Pentru că un nou campion trebuie să se ridice. Un spirit însetat de viața trebuie să muște din plin din jugulara fostului campion pentru ca viața să triumfe la nivelul cel mai înalt. Poate că e minunat pentru viață și  pentru sansa noastră de supraviețuire, dar mă întristează de fiecare dată când sunt martor la așa ceva. Asta pentru mine este un motiv arhisuficient pentru a vrea ultimul loc.


Acțiuni

Information

3 responses

14 04 2012
Rares

Tristețea face parte din cursă.

14 04 2012
VreauUltimulLoc

cursa catre ce?

25 07 2012
spanac

nu mai merge videoclipul, am vayut unul pana cand au venit aia cu camera de fiolmat in arena si+o filmau pe blonda…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: