Din una in alta

7 02 2012

Am descoperit ceva. Aveam impresia că mie nu imi plac copiii altora. De fapt nu imi plac alții vorbind despre copiii lor. Cred ca e atât de puternic mirosul de orgoliu și lipsa de talent când povestesc niște banalități cu iz de breaking news încât îmi dă un puternic sentiment de repulsie. Pe de alta parte copiii sunt oarecum amuzanți, cel puțin la numite vârste. Iar ăia care nu sunt, nu sunt pentru că se simte în ei același orgoliu parental. Acea mandrie care se reflectă prin acte de răsfăț exagerate și în comportament handicapat al odraslelor. Pe mulți îi bântuie impresia de fulg de zăpadă special.

Acum e și vremea specifică. E ger și vânt, dar chiar și atunci când mergi pe jos există o cale să te încălzești. Răceala vremi dacă e privită cu atenție e învăluită în frumusețe. Chestie pe care nu o pot spune despre răceala sufletească. De aia nu prea te poți ascunde și frumusețea e un epitet ce lipsește cu desăvârșire de pe lista de specificații. Pare că spre deosebire de vreme pe aia ai putea încerca să o ignori, dar de cele mai multe ori e imposibil. Așa cum este imposibil să treci pe lângă un copil ucis cu bestialitate și să spui vii cu vii, morții cu morții.

Răceala sufletească cred că e cea mai urâtă fază în care poți ajunge, deși încearcă unii să o îmbrace într-o haina romanțioasă a suferinței. La final e urâțenie în formă pură.

La fel cum vremea rece răcește treptat totul în jur așa și răceala sufletească este contagioasă. Se ia și te afectează, e ca orice boală pentru care vaccinul se poate face doar înainte. Nu știu unde se fac astfel de vaccine și nimănui nu-i pasă decât atunci când e prea târziu. Poate nici atunci, unui suflet rece îi mai pasă de prea puține lucruri. Iar de alea de care îi mai pasă, îi pasă într-un mod diform, cel mai adesea.

Pitbull-ul e feroce atunci  când atacă dar când se joacă este la fel ca orice cățeluș. Sufletul rece și atunci când zâmbește, zâmbește rece, și atunci când se bucură se bucură trist. E iarna afară și ger și vânt dar urât e doar în interior.


Acțiuni

Information

6 responses

7 02 2012
ana dobrescu

extrem de enervante la cei care îți laudă progeniturile din dotare sunt:1) detaliile plictisitoare despre cum și-a tras nasul sau s-a scărpinat ăla micu, detalii la care nu-mi găsesc niciodată reacția optimă da am văzut că merge ca uns un „ce dragutz!” spus pe un ton extaziat
2) diminutivele gen „grădi”, praji și alte oribilități.
Da, oamenii pot fi mai frumoși iarna🙂

7 02 2012
VreauUltimulLoc

eu ignor pasajele cu desavarsire si schimb subiectul, ce sa fac sunt un om rau.

18 02 2012
eu

Copilul este implinirea suprema in viata. Casele, masinile…te pisi pe ele. Nu aveti cum sa intelegeti parintii care vorbesc despre copiii lor atata timp cat voi nu aveti copii. Pt voi sunt alte prioritati…mersul la sala, o iesire la munte/mare, etc. Atunci cand o sa aveti copii o sa vina si randul vostru sa deveniti „penibili” folosind cuvinte gen „gradi”… v-o garantez. Pana atunci nu prea ar trebui sa va petreceti mult timp cu cei care au copii. O s- o faceti cand veti avea si voi… chill

18 02 2012
VreauUltimulLoc

nu contesta nimeni ce ai spus, copiii sunt implinirea suprema in viata, dar copiii tai in viata ta. Pentru restul lumii sunt cel mai banal fapt. Fiecare are dreptul sa foloseasca ce expresii vrea la fel cum fiecare are dreptul sa le considere de cacat. Nu cred ca am spus ca ma duc in cercuri cu copii si ma deranjeaza discutiile, ci tocmai ca vin ele peste mine ca si cum m-ar interesa… chill.
De altfel sunt convins ca toti parintii privesc cu acceptare si candoare asaltarea lor cu subiecte care nu ii intereseaza, de o banalitate groaznica si ornate cu toate onomatopeele din lumea, din centrul vietii altora, nu? Spui ca nu avem cum sa ii intelegem, dar since pe mine unu nu ma intereseaza sa ii inteleg. Am alte preocupari. Daca ti se pare ca e nedrept sa nu te interesez un subiect lamureste-ma de ce. De ce ar trebui sa ma plictisesc cu zambetul pe fata ca sa defuleze altul mandriile lui nejustificate?

19 02 2012
eu

incearca sa reduci la minim intersectarile de acest gen…presupun ca se intampla pe la nunti/botezuri/cumetrii cand oricum nu stai mai mult de 4-5 h…si nu te duci de mai mult de 2-3 ori pe an. Ce incerc sa-ti spun este ca nu o sa ii intelegi pe parinti pana nu vei fi unul. Si te inteleg perfect ptr ca si eu inainte sa am copil, priveam la fel lucrurile. Dupa ce s-a nascut fi-miu (in primele luni de viata, au dureri de burta ..etc) cand se caca. de bucurie, o sunam pe mama/soacra, prietena..ptr ca viata mea se rezuma la el si la ce facea el..
Ma repet … te inteleg, doar ca abordarea mi se pare un pic cam dura…avand in vedere ca vorbim de copii…

19 02 2012
VreauUltimulLoc

Mi se pare incorect sa spui ca e vorba despre copii, e vorba despre oamenii care vorbesc despre copii. Mama, soacra sau prietena ta sunt interesate de subiect, ma rog poate ca prietena doar mimeaza dar na lumea e ipocrita.
In schimb colegii tai de la munca sau cunostintele tale mai putin apropiate nu prea manifesta acest interes. Ce imi spui, sa fiu ipocrit si sa ma prefac interesat doar pentru ca e politicos?
Nu vreau sa faca asta, vreau sa fiu sincer si cine nu suporta sinceritatea si isi doreste superficialitate si falsitate poate sa ma incadreze la dur sau nesimtit sau neintelegator.
Am si prieteni cu copii care iti povestesc despre copil cand ii intrebi tu, deci se poate si asa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: