Sunt curios

Da, sunt curios din principiu și din cauza diverselor aspecte ale acestei existențe prin care fac dublu șurub. Aterizând pe orice o fi dedesupt fără prea multe precauții și oricum fără palsă de siguranță.

Ce este de această dată? Păi se făcea că:

E o situație ipotetică dar cu siguranță adesea întîmplabilă. Să zicem că îți faci creierii praf. Nu într-un copac ca Huidu sau întru-n cap de pod ca un motociclist însetat de senzații tari, ci dintr-un cockteil de substanțe permise. De cele mai multe ori o faci în contextul unei audiențe.

Un căcat… deci povestea lungă pe scurt, te împuști în cap cu glonțul de 43 de grade sau cu fumul unui joint rulat strâns. În secunda următoare inteligența universală își dezvăluie secretele în fața ta cu atâta claritate încât paharele de cristal din promoția de la OMV sunt doar niște căcaturi mate. Folositoare să le dai atașate la farfuria de pomană când o iei în jos pe ulița principală. Ăsta ar fi un moment existențial bun dacă nu ar fi dublat mereu de un reversul al medaliei.

În acest moment de iluminare absolută, față de orice subiect aboradat de orcine, brusc centrul vorbirii se oprește din funcționare. Uneori o face haotic, la momente arbitrar alese, cu dibacie, pentru a schingiui orice afirmație. Alteori o face continuu, ca o funcție liniară F de x, tîrmocind într-o mocirlă vâscoasă toate vocalele și teșind consoanele.

Rezultatul este o tentativă de filozofie înaltă bălmăjită cu dicția unui retardat din naștere și cu o dibăcie similară în alegerea cuvintelor și a conjuncțiilor. E frustrant ca și cum te-ai lupta cu un anaconda în arealul său mlăștinos de răspîndire. E descurajant ca un sprint în varful dunei ce străjuie așezarea unor beduini sîngeroși în razele unui răsărit de soare neașteptat.

Dar omul beat nu se teme de nimic și este mai dîrz ca dacii în fața legiunilor romane. El nu se oprește din acțiunile inițiate doar pentru că prevede un deznodămînt trist, nuuuu el privește aceste mici vicisitudini ale sorții ca pe vițelul în creștere al lui Milo din Croton.

El va lăsa comparațiile banel pentru metafore subtile, va abandona simplistul rezultă pentru abordări euristice.

Ce este o luptă dacă nu e dusă cu padela ruptă? O simplă cursă de caniac, caștigată de un anonim, vă spun eu.

Așa, acum că v-am plasat în contextul mitologic al desfășurării acestei povești vine și intriga.

De ce-ul care ne frămîntă, făcînd mîna furibundă a unui onanist, la umbra unui dud, plasat strategic în parc, să pară atinsă de sindrom de tunel carpian, este următorul:

De ce????

De ce atunci cînd totul pare extraordinar de clar în mintea ta rezultatul este o alambicare de cuvinte amestecate într-o gargara și scuipate cu sînge în chiuvetă. Primul semn al pierderii dințiilor. Al doilea e să te afli în preajma unui posesor de croșeu de dreaptă precis și așezat în cumpăna unui umăr puternic.

-Să fie oare vorba de un complot universal de a ține adevărul departe de ochii umanității?

-Să fie oare efectul unei limitări a sistemului complex care este omul? Astfel ca eficiența intlectuală devine echilibrată prin deficiență fizică.

-Să fie oare doar încă o glumă reușită a naturii pentru a face frunzele din pădurile abuzate de topor să fremete vesele?

Nu știu, care variantă poate fi corectă dar vă promit că dacă atingeți iluminarea aceasta și îmi răspundeți în scris la această întrebare nu voi precupeți nici un efort în a descifra codul retardului verbal pentru a cunoște înțelepciune ascunsă printre bîlbe.

Dacă vreodată a existat un motiv suficient de puternic pentru a construi un sintetizator al gîndurilor într-o voce electronică acela nu a fost pentru a da voce unui paralitic sau unui mut. Sunt destule voci pe lume și puține păreri. Nuuu, un motiv ar fi decodificarea înțelepciunea constatărilor unei minți expandate pâna la marginile inexistente alea cosmosului cu ajutorul unei lupe cu multe grade și conținut ridicat de THC.