Dacă vrei să deschizi sufletul cuiva nu ai nevoie de cheie. E suficient să ți-l deschizi tu primul.
Deși nu ar mai fi nimic de zis totuși subliniez.
Dacă ne deschidem sufletul nu devenim mai neinteresanți și nu ne pierdem „farmecul”. E ca și cum ai spune: Acum ca pot să văd universul îl și cunosc pe tot și o să mă plictisesc de el.
În schimb este întradevăr plictisitor să vezi mereu aceleași măști purtate de mii de persoane cu iluzia că vai ce jmecherie reprezintă. Nu mai ai loc să respiri de „personaje interesante”.
Suntem mult mai interesanți și mai complecsi decât o sa reușim vreodată să ne prefacem refăcând modele din filme și reviste.
VreauUltimulLoc 
Adevarat, totusi nu e mai putin adevarat faptul ca secretul de a deveni plictisitor este sa spui TOTUL. Mai ales fara sa te intrebe cineva.
Adevarat, totusi a spune totul nu are nici o legatura cu sufletul are legatura cu o obsesie maladiva de a te afla in centrul atentiei cuiva.
Cum spui şi tu, deși nu ar mai fi nimic de zis, totuși… uite… nu e atât de simplu… o minciună este mai uşor de crezut decât adevărul… şi tu tocmai ţi-ai deschis primul sufletul… incredibilul aparent va reuşi să tenteze, să reziste unei minciuni frumoase şi aparent credibile ?!?!
Cum naiba o minciuna e mai usor de crezut decat adevarul? Problema e ca nu vei minti niciodata atat de viu pe cat ai putea si fi.
Mi-a placut articolul. Imi intareste punctul de vedere in privinta modului de viata adoptat. Am urat prefacatoria/falsitatea dintotdeauna, pentru ca nu aduce nimic bun.
Nici eu nu stiu „cum naiba” , dar se intampla…In alta ordine de idei hai sa vezi ” coincidenta”.Totul a inceput ca o joaca, ceva de genul : „cat de greu poate sa fie sa nu minti?” Faptul ca a trecut mai mult de o luna de cand l-am inceput si ca nu-mi amintesc o zi, una singura, in care sa nu….e raspunsul. Nu ma refer la ipocrizie , la intentia bine meditata si premeditata, la tradare sau pietism.Le am in vedere pe cele cotidiene, marunte, care la prima procesare iti spui ca nu ranesc sau ca ajuta…..hmmm ! la prima procesare. Daaar nu ma las ! So..wish me luck in japanese 🙂 Off-topic?! Atunci sa scriu si pe subiect. Iti tin pumnii sa nu nimeresti peste un mitoman, sau peste unul caruia ii dai mai mult decat e dispus (structurat) sa primeasca, sau…., sau…deci e un „risc” asumat. Personal consider un consum anapoda de resurse sa pari ceea ce nu esti, iubesc oamenii care se exprima pe ei insisi ( sparg sabloanele), creativi, s.a.m.d……no,no,..boschetarii nu intra in categoria asta…ma rog,chestie de gust….
Iti tin, iti tin, pare o sarcina grea
…si de asumare.
Complet de acord in privinta deschiderii. Nu intotdeauna functioneaza, insa, din punctul de vedere al provocarii deschiderii la celalalt. Dar atunci cand se intampla ai un prieten pe viata.
Dincolo de asta, cred ca nu poti sa te deschizi daca nu ai trecut de un anumit nivel. Oamenii mici se cred mult mai interesanti daca mint. Le e frica de ei si de ceilalti, cred, si de aceea nu o fac.
Nu exista oameni mici :), toti suntem mici si mari deopotriva.
din punctul meu de vedere mici sunt cei care se inchid singuri intre multe limite si nu vor in nici un fel sa iasa dintre ele
Sa fi un suflet deschis,nu e asa de greu cum pare. Cand nu ti-e frica de alegerile celorlalti,ca si cum asta ar insemna o nota de trecere pt. tine…iti apare firesc sa nu ti de rezerva „salvatoarele” masti.