Vointa

30 07 2011

Nu ne naștem egali. Nu putem măsura calitațile fizice și psihice să vedem dacă așa diferite cum sunt măcar ca sumă atârnă echilibrat.

În schimb avem un sistem de siguranță, un colac de salvare. Avem toți, dar absolut toți, niște saci de balast, ca la baloane. Putem să reglăm după propria alegere înălțimea la care zburăm.

Mă refer aici la voință. Calitatea voinței noastre ne stă 100% la îndemână. Aceasta poate fi călită, poate fi oțelită, poate fi topită, poate fi chiar eliminată de tot din sistem nostru funcțional. Alegerea ne aparține. Din fericire sau poate din nefericire voința este antrenabilă. Antrenabilă implică de asemenea și faptul că este atrofiabilă.

Voința este capabilă să schimbe destine, să răstoarne națiuni și să schimbe cursul unei întregi civilizații. Ea poate să fie infinită și poate să se concentreze într-un singur om fără să îl facă să atârne mai greu la cântar.

Voința în sine este ca un mușchi, ca o unealtă, poate să îți facă bine la fel cum poate să îți facă rău. Depinde peste ce tip de caracter o aplici. Cum răul este o direcție greu de evaluat nu mă voi apleca deloc asupra modului cum este folosită sau cum ar putea să fie folosită voința. Asta rămâne la latitudinea fiecăruia.

Vreau să vorbesc despre voință. Voința se clădește de la mic la mare. În mulți dintre noi ea este distrusă și șubrezită încă din fragedă pruncie prin educația extrem de restrictivă a unor părinți idioți. Da dragi părinți, a rupe orice împotrivire în copilul tău, a îi îngenunchia voința cu fiecare ocazie nu face decât să îl transforme într-un viitor sclav. Partea buna este că nu te oprește nimic să ți-o întărești, o dată ieșit de sub umbrela lor “protectoare”. Antrenarea voinței se face în prima fază prin autodisciplină. Fiecare are un teren de antrenamant unde să își lucreze voința.

Toți avem vicii slăbiciuni sau carențe care sunt tot atâtea oportunități de a îți dezvolta voința. Aceste mici succese asupra ta îți vor întări încrederea în propria voință și o vor pregăti pentru încercări mai mari de care te vei lovi în viața cotidiană. Iar toate acestea o vor pregăti pentru acel moment, acel punct de cotitură prin care toți vom trece și care poate să ne coste viața la propriu sau la figurat. Voința poate fi un aliat de nădejde.

Ca orice alt aspect care poate fi antrenat existența unui plan coerent va face progresul mai eficient.

Puneți-vă obiective de voință, stabiliți-vă stânci pe care vreți să le erodați cu puterea voinței voastre. Heirupismul poate funcționa dar mult mai sigură e munca temeinică, tenace din aproape în aproape.

Nu îți antrena voința niciodata pe subiecte prosteși și în ambiții inutile. Îți va afecta radarul, e ca și cum ai învăța să țintești trăgând cu pușca pe geam în trecători. Merge o dată, de două ori dar ajungi la pușcărie, mai ales dacă ești blond.

(Ce a fost idioțenia aia cu atentatul de în toate ziarele scria: monstrul cu ochii albaștri sau criminalul blond. Dacă era negru ce ziceau criminalul de c-abanos, monstrul creț? Bă presa de la noi din țară e făcută de niște mestecători de clișee cu doi neuroni în cap.  Ia șocat pe ei ca unu blond cu ochi albaștri a omorât? Contravine cu pozele angelice de pe coperta cărți de rugăciuni, care e șpârla? )

Cu cât este mai antrenată cu atât poate duce la îndeplinire sarcini care pentru alți par herculiene.

De la a te lăsa de fumat, băut, până la a slăbi, până la a învăța ceva, a deveni mai ordonat, mai atent, mai bun sunt tot atâtea obiective bune de călit voința. O voința puternică e ca o injecție cu steroizi dar fără efectele adverse.

A îți lucra voința devine inexplicabil cu timpul o chesite plina de satisfacții, pare ciudat pentru că la început este destul de dureros. Orice schimbare doare dar dacă îți alegi durerile pe măsura suportabilității tale orice încercare poate fi depășită. Cred că oamenii de succes (nu mă refer la succes material) pur și simplu știu să își aleagă bătăliile. Ca frecvență, ca grad de risc, ca dificultate o batalie aleasă cu cap este o victorie iar o victorie e un pas inainte. Spre ce înainte? Asta nu pot să spun dar cu siguranță toți vrem să încercăm un înainte.

Voința e vântul care îți animă pânzele, chiar dacă pânzele sunt mici sau barca greoaie un vânt puternic poate compensa acest neajuns. Asta te va duce într-o direcție, cum cârmești e altă poveste. Dar fără vânt nici cel mai priceput cârmaci nu va ajunge nicăieri.


Acțiuni

Information

6 responses

30 07 2011
smucky

Mi-a placut foarte mult ce ai scris si parca a fost cu dedicatie🙂
Desi uneori e mult mai simplu sa capitulezi chiar si in micile batalii motivand factori externi, adevarul il stim cu totii… depinde de noi insine sa facem acel pas inainte…
Mica mea batalie pe rol e sportul de dimineata. N-am fost niciodata o matinala, dar dintr-un concurs de imprejurari de vreo doua saptamani ma trezesc la 6.30. In primele zile, nestiind ce sa fac cu timpul castigat, am ales sa merg la munca mai devreme… si uite asa, in loc sa lucrez cele 10 ore pe zi cum prost obisnuiam, am inceput sa lucrez 12…
Pana acum vreo doua zile cand am ales, sfatuita de o prietena, sa incerc sportul dimineata. Nu pot spune ca e usor, sunt destul de ruginita… dar mi-a pus un zambet pe buze si am avut doua zile mult mai dinamice decat de obicei.
Deci, batalia mea e aleasa… si cu vointa in varf de bat voi merge cu pasi mici inainte…
O zi buna si inspirata iti doresc

30 07 2011
VreauUltimulLoc

Daca vrei sa iti formezi un obicei din asta sfatul meu cel putin pentru inceput este sa incerci sa practici cat mai des. E mai usor sa faci ceva de 5 ori pe saptamana sa zicem decat sa il faci de 3 ori sau de doua ori.
Si eu am schimbat momentul unor antrenamante de seara dimineata pentru a avea mai mult timp liber in partea a doua a zilei. Si Chiar daca nu ma duc la antrenamant sau daca e weekend continuti sa ma trezesc la ora 7.
Ora sapte am observat ca e o ora confortabila pentru mine si ma simt energic toata ziua. Exceptie fac momentele cand depasesc ora 1 noaptea de culcare sau cand merg la vreo petrecere. Atunci dorm cat simte organismul nevoia sa se recupereze.

30 07 2011
smucky

tocmai am terminat sesiunea de tae bo (sunt inca usor caraghioasa mai mult aruncand picioarele in stanga si dreapta, dar lucrez la coordonare si control :)) si am realizat ca mai e o batalie strans legata de cea mentionata anterior… musai trebe sa ma las de fumat🙂

30 07 2011
VreauUltimulLoc

MI-ai dat subiect pentru postul urmator.

30 07 2011
creatura visatoare

La mine lipseste cu desavarsire vointa!Si curajul.Si ambitia!
Mai am de pus caramizi!Multe!🙂

30 07 2011
Cum sa invingem obiceiurile negative « VreauUltimulLoc

[…] vorbit postul trecut despre voință și despre alegerea bătăliilor care să ne țină în tabăra […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: