Cum sa invingem obiceiurile negative

Am vorbit postul trecut despre voință și despre alegerea bătăliilor care să ne țină în tabăra învingătorilor.

Probabil că toți am dus la un moment dat o luptă a voinței. Eu am observat o chestie simplă care te ajută să învingi.

Niciodată nu paria pe abținere atunci când lupți cu o tentație de anvergură. Întodeauna încearcă să te folosești de modul cum funcționează creierul nostru și psihologia umană. Pe propria-mi piele am simțit mereu că există o mare satisfacție la orice final de drum. Creierul uman are nevoie de aceste mici satisfacții, cred că sunt bucățelele din care ne alcătuim fericirea. Atunci de ce să nu folosim acest atu în lupta cu tentațiile negative.

E mult mai ușor să te convingi să realizezi ceva ce te va satisface decat să NU realizezi ceva ce te va satisface. Este o afirmație aparent ridicola pe principiul mai bine să îmi fie bine decât să-mi fie rău. Dar în spatele ei chiar se află un raționament.

-Noi avem resurse limitate. Obiceiurile negative să le zicem vicii și obiceiurile pozitive să le zicem… obiceiuri pozitive (nu am gasit un sinonim) concurează pentru aceste resurse. Resursele sunt timpul, banii, energia vitală, mai pe scurt disponibilitatea noastra de a realiza o acțiune.

-Creierul este avid de satisfacții el va focusa resursele disponibile către atingerea de scopuri satisfăcătoare. Aceste scopuri pot fi de lunga durată sau de scurtă durată.

-Pentru a învinge obiceiuri negative vom folosi obiceiuri pozitive, astfel unul din obiceiuri îl va canibaliza pe celălalt.

– Problema cea mai mare pe care o observ eu este ca obiceiurile pozitive în marea lor majoritate ne recompenseaza cu satisfacții mari pe orizonturi lungi de timp. În schimb obiceiurile negative o fac într-un timp mult mai scurt dar cu satisfacții mai mici.

-Atunci pentru a aduce lupta în curtea noastră trebuie să folosim o stratgie. Să aducem satisfacțiile obținute din obiceiurile pozitive în orizontul apropiat. Asta se poate face prin obiectivizarea și calcularea rezultatelor obținute spre obiceiurilor pozitive. Dacă ne vom concentra spre a parcurge pași mici spre țina noastra vom culege mai des roadele victoriilor și vom ține creierul într-o stare de satisfacție care ne permite să refuzăm cu ușurință tentațiile negative. Pur și simplu o modificare a modului cum accesam satisfacția. În loc de mult la un final probabil puțin sigur zilnic.

Ex1: Dacă ești gras o mâncare gustoasă și nesănătoasă îți ca oferi o satisfacție rapidă. O eliminare a alimentului dorit din meniu este o tortura inumană pentru unii dintre noi. Dar o strategie mai simpla există. În loc să eliminăm sursa de placere o vom înlocui. Căutați un aliment din aceiați clasă cu primul dar cu caracteristici mai potrivite pentru scopul urmărit slăbit/sănătate. O dată papilele gustative satisfăcute și senzația de foame diminuată mult mai ușor putem refuza tentația NEINTERZISĂ. Nu faceți martiri din tentații prin interzicerea lor complet. Lăsațile să se estompeze cu timpul înlocuindu-le cu alternative mai inteligente.

Ex2: Dacă vrei să te lași de fumat ai de luptat cu 20, 30 de momente pe zi cand ai aprinde o țigară, asta plus stresul zilnic devine o muncă de sisif. Stabilește-ți un obiectiv sportiv. Un obiectiv cardio dur care să contravină cu fumatul. Să zicem sa alergi în 1 luna de zile de 3 ori mai mult ca distanță decât acum și cu o viteză cu 20%-30% mai mare decât alergi acum distanța mai scurtă. Urmărește acest obiectiv cu toată energia ta și nu te mai gândi la fumat ca obiectiv principal. Antrenează-te luna aia cât mai des cu putință renunță la lift, la ratb pe o stație două. Cănd te grăbești undeva nu te feri să alergi câteva sute de m. Optimizează tot ce poți pentru a atinge obiectivul propus în timp de o lună (timpul e doar orientativ fiecare obiectiv are timpul sau de realizare). Foarte rapid vei deveni încrezător în tine când vei observa progresele pe care le faci. Înregistrează-le grafic dacă se poate. La un moment dat începi să privești fumatul ca pe ceva care te ține pe loc. Atunci frustrarea de a nu fuma o țigară va fi înlocuită de satisfacția de a „te antrena” pentru obiectivul sportiv.

Eu am observat asta cu băutul. Ocazional mă podidea o pofta cumplită de a-mi face creierii praf. Am încercat diverse metode de abținere dar mereu recidivam. În ultima vreme nu am mai încercat nimic dar consumul de alcool s-a redus de la sine, care a fost explicația? Simplu am programate antrenamente dimineața sau  seara aproape în fiecare zi. Le aștept pe fiecare cu drag, le visez pe unele. Să consum alcool implică faptul ca a doua zi să ratez un antrenamnt și pur și simplu nu mă îndur. Satisfacția de a îmi depăși limitele și lipsa de respect pentru munca deja depusă o face în sânge pe aia de a mă arunca mirajul uitării.

Nici măcar nu îmi interzic să beau pur și simplu zic lasă că o să beau altă dată și cu siguranță așa va fi dar acum vreau să fac ce mi-am propus, să fac genoflexiunile ale cu 5 kg în plus să reușesc să fac cele două antrenamente de kempo pe săptămână să petrec weekendul în aer liber făcând o activitate fizica care să mă umple de buna dispoziție, să urc pe munte, să înot, să merg pe bicicletă, să alerg, apoi vin carțile pe care sunt avid să le citesc, apoi cursurile pe care vreau să le învăț când naiba să mai am timp să beau lasă ca o sa îmi fac timp și pentru aia cândva.

Percepția mea despre mine acum e că pot să gestionez orice tentație, față de percepția anterioară că pot să gestionez tentațiile doar pe anumite perioade dar la final voi aluneca. Normal că totul se alinează după această percepție.

Efectul advers este că dacă vei renunța la un obicei pozitiv care îți aduce satifacții probabil că îl vei înlocui cu altul ce poate să fie ușor negativ. Observați persoanel care se pensionează unii se pucă de hobiuri alții de băut.

Daca cineva vrea să povestească o situație când a înlocuit cu succes un obicei negativ cu altul pozitiv să bage la comentarii. Poate ca asta va inspira și pe alții în alegerea unor obiceiuri inteligent alese.

Într-o luptă e bine să ai aliați care contracarează armele adversarului pe care nu le poți tu neutraliza.

Vointa

Nu ne naștem egali. Nu putem măsura calitațile fizice și psihice să vedem dacă așa diferite cum sunt măcar ca sumă atârnă echilibrat.

În schimb avem un sistem de siguranță, un colac de salvare. Avem toți, dar absolut toți, niște saci de balast, ca la baloane. Putem să reglăm după propria alegere înălțimea la care zburăm.

Mă refer aici la voință. Calitatea voinței noastre ne stă 100% la îndemână. Aceasta poate fi călită, poate fi oțelită, poate fi topită, poate fi chiar eliminată de tot din sistem nostru funcțional. Alegerea ne aparține. Din fericire sau poate din nefericire voința este antrenabilă. Antrenabilă implică de asemenea și faptul că este atrofiabilă.

Voința este capabilă să schimbe destine, să răstoarne națiuni și să schimbe cursul unei întregi civilizații. Ea poate să fie infinită și poate să se concentreze într-un singur om fără să îl facă să atârne mai greu la cântar.

Voința în sine este ca un mușchi, ca o unealtă, poate să îți facă bine la fel cum poate să îți facă rău. Depinde peste ce tip de caracter o aplici. Cum răul este o direcție greu de evaluat nu mă voi apleca deloc asupra modului cum este folosită sau cum ar putea să fie folosită voința. Asta rămâne la latitudinea fiecăruia.

Vreau să vorbesc despre voință. Voința se clădește de la mic la mare. În mulți dintre noi ea este distrusă și șubrezită încă din fragedă pruncie prin educația extrem de restrictivă a unor părinți idioți. Da dragi părinți, a rupe orice împotrivire în copilul tău, a îi îngenunchia voința cu fiecare ocazie nu face decât să îl transforme într-un viitor sclav. Partea buna este că nu te oprește nimic să ți-o întărești, o dată ieșit de sub umbrela lor “protectoare”. Antrenarea voinței se face în prima fază prin autodisciplină. Fiecare are un teren de antrenamant unde să își lucreze voința.

Toți avem vicii slăbiciuni sau carențe care sunt tot atâtea oportunități de a îți dezvolta voința. Aceste mici succese asupra ta îți vor întări încrederea în propria voință și o vor pregăti pentru încercări mai mari de care te vei lovi în viața cotidiană. Iar toate acestea o vor pregăti pentru acel moment, acel punct de cotitură prin care toți vom trece și care poate să ne coste viața la propriu sau la figurat. Voința poate fi un aliat de nădejde.

Ca orice alt aspect care poate fi antrenat existența unui plan coerent va face progresul mai eficient.

Puneți-vă obiective de voință, stabiliți-vă stânci pe care vreți să le erodați cu puterea voinței voastre. Heirupismul poate funcționa dar mult mai sigură e munca temeinică, tenace din aproape în aproape.

Nu îți antrena voința niciodata pe subiecte prosteși și în ambiții inutile. Îți va afecta radarul, e ca și cum ai învăța să țintești trăgând cu pușca pe geam în trecători. Merge o dată, de două ori dar ajungi la pușcărie, mai ales dacă ești blond.

(Ce a fost idioțenia aia cu atentatul de în toate ziarele scria: monstrul cu ochii albaștri sau criminalul blond. Dacă era negru ce ziceau criminalul de c-abanos, monstrul creț? Bă presa de la noi din țară e făcută de niște mestecători de clișee cu doi neuroni în cap.  Ia șocat pe ei ca unu blond cu ochi albaștri a omorât? Contravine cu pozele angelice de pe coperta cărți de rugăciuni, care e șpârla? )

Cu cât este mai antrenată cu atât poate duce la îndeplinire sarcini care pentru alți par herculiene.

De la a te lăsa de fumat, băut, până la a slăbi, până la a învăța ceva, a deveni mai ordonat, mai atent, mai bun sunt tot atâtea obiective bune de călit voința. O voința puternică e ca o injecție cu steroizi dar fără efectele adverse.

A îți lucra voința devine inexplicabil cu timpul o chesite plina de satisfacții, pare ciudat pentru că la început este destul de dureros. Orice schimbare doare dar dacă îți alegi durerile pe măsura suportabilității tale orice încercare poate fi depășită. Cred că oamenii de succes (nu mă refer la succes material) pur și simplu știu să își aleagă bătăliile. Ca frecvență, ca grad de risc, ca dificultate o batalie aleasă cu cap este o victorie iar o victorie e un pas inainte. Spre ce înainte? Asta nu pot să spun dar cu siguranță toți vrem să încercăm un înainte.

Voința e vântul care îți animă pânzele, chiar dacă pânzele sunt mici sau barca greoaie un vânt puternic poate compensa acest neajuns. Asta te va duce într-o direcție, cum cârmești e altă poveste. Dar fără vânt nici cel mai priceput cârmaci nu va ajunge nicăieri.