Studiu de caz, frica

12 05 2011

Chestie ciudată cu frica. Această repulsie conturată clar la nivel fizic pentru situațiile în care nu vrei să te afli. Ai zice că o poți înțelege și poate depăși. Măcar acolo unde ai mai depășit-o. Dar ea reapare ca buruiana în solul fara pesticide.

Nu îi contest rolul minunat în autoprotecție sau în autoeducare. Dar mă miră un aspect al ei. Cel puțin un aspect pe care l-am observat la mine. Îmi e frică de lucruri pe care le-am făcut, îmi e frică de ele imediat după ce le-am făcut. Nu îmi e frica înainte, nu îmi e frică in timp ce o fac dar mă cuprinde frica dacă mă gândesc să le fac iar. E o reacție fizică clară. Apoi îmi trece.

Încă și mai paradoxal e că mi se face frică de chestii prin care trec fără să clipesc dacă e nevoie.

De exemplu, mă bat cu plăcere la sală. Îmi place să mă bat nu privesc durerea ca pe un inconvenient. La naiba, când mi-am rupt degetul de la picior acum 5 săptămâni întâi am terminat meciul, apoi am continuat antrenamentul, am mai băgat și un antrenamant la sala de forță și abia apoi am plecat acasă. Încasez zâmbind, dar nu așa la modul fals ci pe interior, radiez de placere când mă bat. Cu toate acestea inevitabil la toate concursurile la care am participat după terminarea meciului indiferent dacă l-am pierdut sau câștigat, dacă am dominat sau am fost dominat când mă gândeam ca mai urmează un meci mă cuprindea frica. Frică fizica aia care îți usucă gura și îți face stomacul să fiarbă. Aia de te face să te simți slab și incapabil. Doar o privire asupra adversarului și mi se pare că nu am ce să îi fac. Parcă mă duc cu o sabie de lemn să mă lupt cu un cavaler teuton.

Alt exemplu, fac sport de când mă știu. Nici nu mai țin minte când a însemnat oboseala sau durerea musculară ceva pentru mine. În timp ce majoritatea își impun cat de mult să facă, eu mă lupt cu mine să îmi impun cât de puțin să fac. Pentru că nu îmi mai funcționează de mult sistemul ăla de protecție care spune bă oprește-te. Dacă nu pot să fac ceva din diverse motive la un antrenamant mă urmărește gândul câteva zile. Cu toate acestea după fiecare concurs de alergare montană după câteva ore de la final dacă mă gandeam că o sa urmeze altul mă cuprindea o frică stupidă.

Orice examen la care m-aș gândi acum să îl redau m-ar terifia. Un căcat, am luat toate examenele cu note mari. Eu citesc cu plăcere ce alții consideră studiu. Cu toate acestea mă văd inexplicabil un retardat.

În situații ridicole îmi e rușine de îmi scapără obrajii cu toate că mă doare fix în primele două pule despre ce gândesc  alții.

E o mare diferență între ce gandesc și ce simt uneori. Eu dacă ar fi să îmi aleg un personaj istoric cu care mi-ar plăcea să mă identific cred că ar fi un samurai. Nu neapărat unul anume. Oricare ar merge. Cel mai panaramă dintre toți tot ar fi mai vertical decât cel mai smardoi arhetip de azi. Nu ar fi greu să te pliezi pe o imagine hologramica. Dar cât timp nu te identific cu adevărat cu tiparul respectiv ar fi fals. Ar fi o escrocherie. Poate nu pentru restul lumii dar ar fi pentru tine. Acum oare frica asta dubioasă și ușor absurdă ce poate însemna?

–          Ar putea să însemne că mă mint foarte bine. Că de fapt dorm și merg pe un drum care nu e al meu. Uneori mă trezesc și resping drumul. Uneori după ce experimentez ceva intens.

–          Ar putea să însemne că sunt mult mai mult decât mă văd și că uneori mă sperii de ceea ce sunt. Ar putea să fie doar o reminșcență a unui subconștient chinuit.

Adică la fel ca orice lucru, în viața asta, poate să fie interpretat în ambele sensuri în funcție de convenabilitatea momentului.

Trebuie să mai studiez puțin aceste aspecte, să meditez asupra lor, să mă scaprin la coaie privind un apus de soare și cântarind ambele aspecte. Ce moto mi se potrivește mai mult “mie frică, mie frica să dorm singurică” sau “You talkin’ to me? Well I’m the only one here. Who the fuck do you think you’re talking to?”.


Acțiuni

Information

5 responses

12 05 2011
Mihneea

Buna tema. Impresia mea e ca frica post factum incearca sa te faca mai constient ca lucrul pe care vrei sa-l repeti ascunde si ceva neplacut, cu toate succesele tale; si asta cu atat mai mult cu cat tu, in sport de exemplu, nu mai ai demult limitele autoprotectiei. Poate ca aceasta „frica” joaca rolul de autoprotectie, facandu-te sa simti ori ca ai fortat (la sala), ori ca nu ti-a placut (sa dai examene) etc. – trairi pe care la sala sau la examen le-ai inabusit.
Dar mai poate fi ceva: frica de esec. Frica de a nu putea pastra standardul pe care ti l-ai impus. „Daca de data asta o sa pic examenul/o sa ma faca ala praf in lupta/o sa ma doara prea tare?” Este frica de a lua contact cu esecul. Intre atatea reusite, te intrebi poate (inconstient) – dar cand o sa inceapa sa scartaie treaba? Oare n-o sa-mi vina si mie randul s-o dau in bara, sa nu mai pot sa ma lupt asa? Cum o sa fie atunci? … Cred ca momentan, in impresia ta despre tine insuti, nu si-a facut loc cu adevarat ideea unui astfel de esec (in lupta sau la examen).
Evident, vorbesc doar din proprie experienta. Mie o astfel de frica imi suna ca o neacceptare de sine; tu momentan pari sa te accepti doar asa victorios si nesimtind durerea. Dar tu existi si dincolo de aceste victorii trecatoare. S-ar putea ca un esec, daca esti pregatit, sa-ti aduca multa usurare.

13 05 2011
vreauultimulloc

Am avut si esecuri si in sport si pe plan profesional. Cand au fost le-am acceptat usor. Nu imi fixez standarde prea mari pe nici un plan doar incerc sa fac cat pot de mult. Si e o frica de a repeta experienta nu de rezultatele negative, simt ca mai rapid as renunta de buna voie decat sa mai trec prin pregatire sau experienta respectiva inca o data. Poate e doar o repulsie la stres nu stiu ce sa zic.

14 05 2011
Mihneea

Daca e asa, tot ce pot sa spun e ca am trecut prin asta. Era intr-adevar o tensiune in mine, o parte voia sa fiu acolo facand lucrul respectiv, alta nu. Eu am rezolvat recunoscand ca nu-mi doresc sa fac activitatea respectiva – sau nu in acele conditii, sau nu cu acei colaboratori, sau nu in acel ritm etc. Uneori a fost de ajuns sa-mi schimb atitudinea ca sa nu mai simt frica-stres la repetitie. Alteori frica-stres m-a impiedicat sa repet lucrul vreme indelungata. Depinde si de activitate si cum te pozitionezi tu fata de ea, depinde si de schimbarile prin care treci. Dar cred ca lucrul cel mai important pe care ti-l aduce aceasta frica e o mai buna cunoastere, daca o asculti si intelegi ce vrea sa spuna.

14 05 2011
Mihneea

Tocmai am vazut chestiunea intr-o alta lumina, sa-mi spui daca are sens.🙂
Ce as face eu in locul tau? As avea grija ca atitudinea mea in activitatea respectiva sa fie coerenta cu ceea ce simt. Ce inseamna asta? Inseamna sa ma exprim. Sa aduc cu mine in sala de sport sau de examen exact acea frica si sa gasesc o modalitate sa o spun. Sau sa o spun cuiva care intelege; sau in scris. Oricum ar fi, mi-as actualiza atitudinea incluzand indiciile pe care mi le da frica.
Daca eu ma duc la examen cu emotii (si il trec…) , dar nu am spus nimanui ca pentru mine examenele sunt stupide si ca nu vreau sa fiu la facultatea respectiva, la urmatorul examen n-o sa-mi vina sa ma prezint, desi in fapt ma voi prezenta si-l voi lua si pe ala. Aici e o neconcordanta intre ce fac, ce spun si ce simt. Ideal este sa fie toate in acelasi plan. Daca nu se poate (totusi trebuie sa termin facultatea, sa dau toate examenele, imi doresc sa am o diploma), e suficient sa-mi fac cunoscuta atitudinea intr-un fel sau altul, sa-mi asum si sa arat ce simt in mod real, ca nu sunt la locul potrivit, ca cutare lucru de fapt ma plictiseste, ca mi-e frica de adversar si de bataie si de durere fizica. Odata exprimate lucrurile astea, ori ma linistesc (activitatea e ok, doar mi-am actualizat putin atitudinea, iar ceilalti au inceput si ei sa tina seama de ea), ori ajung sa constat ca e cazul sa trec la fapte (sa renunt, sa plec, sa schimb etc). Oricare din acestea ar fi, e foarte bine pentru ca sunt in deplin acord cu mine insami.
Activitatile in sine nu sunt rele, frica in sine nu e nici ea rea. Doar neconcordantele, diferentele si lipsa de armonie interioara dor, eu chiar cred asta.
Oare se aplica la ce spui tu in articol?

14 05 2011
vreauultimulloc

E posibil sa se aplice, nu prea agreez nici un fel de test in nici un domeniu prefer sa fac ceea ce fac din placere. O sa ma gandesc din unghiul prezentat de tine si sa vad la viitoarea experienta de genul acesta cum si ce simt.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: