E bine sa participi si la concursuri

21 03 2011

Oricât de mult te-ai pregăti, oricât de mult ai zice că te cunoști până nu te afli într-o situație de stres maxim nu îți cunoști adevărata valoare. Iar când zic adevărata valoare, sunt ironic și mă refer la adevăratele slăbiciuni.

În situațiile de luptă ajungi să te întâlnești cu tine în forma cea mai brutală. Nu neapărat că afli de latura ta brutală deși se întâmplă și asta și nu mereu îți place ceea ce vezi, mă refer că te vezi fără menajamente fără măști.

Auzi de frică sau de curaj și le tratezi ca noțiuni abstracte, apoi când simți gustul amărui al fricii, când simți senzația sufocantă a adrenalinei și efectul total neașteptat pe care îl are asupra ta ești mereu dar mereu luat prin surprindere.

Nu îți vine să crezi cum tu, care aveai o anumită gândire și plan și strategie, tu care ești într-un fel și ai anumite credințe principii sau cum vrei să le spui redevi o creatură a reflexelor și a instinctelor. Urmerești uneori fără capacitate de reacție, ca un spectator, propriile tale acțiuni. Te minunezi de cât de stupid poți fi. Când credeai că ești aproape fără speranță ești iarăși surprins de momente de absolută claritate în gândire și inspirație surprinzătoare.

Cred că asta definește cu adevărat un artist marțial, capacitatea de a își păstra liniștea interioară în cele mai dificile situații. În timpul nostru acest spirit de luptător, ce surprinzător nu prea are legătură cu lupta, este mai greu de educat.

Ne obișnuim să credem lucuri despre noi. Ne obișnuim să credem lucruri despre alții. Ne obișnuim cu un confort al siguranței ce ne permite o relaxare a ființei, o deconcentrare a atenției. Nu spun că e bine sau e rău, nu spun că acest moment de catifea al istoriei în care suntem și care nu se știe căt va mai dura, este degradant pentru ființa umană. Spun doar că nu oferă posibilități foarte pentru marea majoritate de a își cunoaște limitările sau calitățiile.

Una din cele mai valoroase experiențe este aceea de a afla ce slăbiciuni ai. Doare ca dracu, e adevărat, îți trage covorul de sub picioare. Dar dacă reușești să te privești, să te reprivești măcar ști unde stai.

Ne identificăm de regulă în imaginația noastră cu personajele pozitive din filme. Noi suntem ca ăia mișto, sau am putea fi dacă nu ar fi exagerate și dacă am avea parte și noi de antrenamentele sau resursele de care au ei parte nu? Cu timpul ajungem să ne idelizăm imaginea personală. Nu ca și cum suntem miezul dar ca și cum suntem pe acolo. Doar că adesea e un joc.

Eu traiesc într-un relativ confort psihic, relativ pentru că nu percep amenințări reale ale siguranței și echilibrului propriu. Asta nu înseamnă că ele nu există, oricând poate veni un cutremur, începe acum un război, lumea se clatină. Acest confort îmi permite să cred chestii. E frumos să crezi chestii. Ascunde riscuri conține un grad de patetism și penibil dar e plăcut.

Dorința de a domina și de a face rău nu e bună nici măcar în confruntarile violente, sau mai ales în confruntăriile violente. Așteptarea e terenul cel mai propice pentru a cultiva frica. Curajul nu are loc după ce ai intrat in hora, curajul e să intri.

Odată intrat ești la cheremul stăpânirii de sine și al ambițiilor primare. Ce ești dispus să faci pentru a câștiga? Doar atunci poți afla și nici măcar nu mai e vorba de câștig. Nici măcar nu mai e vorba de propria siguranță sau confort, nici nu știu despre ce e vorba. E o succesiune de tensionări la puncte critice a propriei voințe.

Până la urma ce provoacă tensiunea e de mică relevanță. Că e realitatea exterioară, că e instinctul de conservare sau frică sau rușine, până la urmă e o sarcina mare pe o voință imposibil de cuantificat. Orice voință poate ceda și orice voință poate rezista. Singura posibilitate pentru a știi cu siguranță este de o încerca. Uneori deși nu cedează îți dai seama că încă o secundă în plus sau încă un gram și ar fi cedat. Nu m-aș supăra pentru asta dar nici nu m-aș sui pe un piedestal.

Uneori la modul faptic ajungi să o mai faci.

Anunțuri

Acțiuni

Information

2 responses

21 03 2011
Anna

mda…diferenta asta dintre cine credem noi ca suntem si cine suntem in fata frici, sau nu neaparat e de multe ori socanta…da e buna…ca un dus rece de trezire.

21 03 2011
cruela8

avem un kit incorporat ce se activeaza automat in situatii de urgenta . e un fel de kinder cu surprize ,nu stii ce esti, cum esti decat atunci cand spargi coaja .
suntem dotati de natura cu tot felul de backupuri ,pe cele mai multe nici nu le folosim pana murim dar ele exista ( exact cum e si faza cu creierul .ca nu folosim decat nu stiu cat la suta din el)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: