Melodie

27 03 2011

Plateau by Phaeleh





E cineva amabil sa ma ajute?

25 03 2011

-Se găsește cineva să îmi povestească despre soare? L-am văzut pe geam, părea frumos. Am tras jaluzelele verticale să nu îmi bată în ecran. Oare cum se mai simte pe piele?

-O fi cald, s-o simți ca o mângâiere? Ca o mână de mamă așezată pe creștet?

-Mai știe cineva cum e cu briza, cum adie vântul ăsta de primăvară? E călduț, e răcoros? Eu nu mai știu precis, îl văd pe geam cum mișcă ramurile. E închis gemul că se făcea curent.

-Mai stie careva mirosul ierbii crude? Ultima pe care am simțită era uscată, apoi a ars. Nu mirosea prea bine dar te făcea să râzi.

-Cum cântă păsărelele știu eu, vă zic la schimb dacă vreți. Vă dau și mp3-ul, îl am într-un folder cu zgomote de liniște, lângă de ploaia în pădurea ecuatorială. În caz că e vreun poet care vrea să știe cum se aude liniștea în winamp.





Manual de utilizare

24 03 2011

Sunt doar atât cât pot să fiu. Nu am remuscări pentru așteptările neîmplinite și nici scuze cu zâmbete strâmbe.

Nu pot explica de ce nu sunt altfel. Dacă 80%  din timp corespund din cei 20% de absurd vin. Nu sunt un pachet promoțional să alegi ce-ți place. Sunt un amestec de băuturi tari ce se dă capac.

Pot ușor să te fac să plutești și la fel de ușor uneori să borăști. Dacă mă înjuri n-am reacție.

Nu pentru că n-am răspuns, ci pentru că nu face. Dacă nu există un impuls mi-e bine inert. Iar impulsurile nu-mi mai vin, de ceva vreme, din provocări. Nu răspund la santaj sau intimidare.

Da’ pot urca un munte să văd dacă doare.Nu mă tem de frici, că am mai avut, și cam toate trec după ce te piși.





Exista un panaceu minune?

22 03 2011

M-a întrebat un amic, ce părere am despre produsele herbalife.

-Nu știu, nu am folosit dar pentru ce îți trebuie?

A zis că ar vrea să slăbească câteva kg. Tipul nu era în vreo situație critică așa că mi-a trezit curiozitatea și l-am întrebat de câte ori mănâncă pe zi. A zis că o dată. E ciudat dar acesta este tipul de comportament paradoxal pe care îl vad destul de frecvent la persoanele din jurul meu.

Să încercăm un exemplu:

Te duci la mecanic cu mașina și zici.

– Bă tatică există un aditiv, ceva să prindă și mașina mea 150 de km pe ora?

-Pai să vedem de ce nu prinde că modelul ăsta ar merge lejer cu 180.

-Când i-ați făcut revizia ultima dată?

-Aaa, păi nu că nu prea am avut timp de revizie, mai o duc eu la un vecin când pică ceva. Mai mă bag eu pe sub ea, am o carte mai veche despre un model anterior și se mai potrivesc. I-au piese de la dezmembrări și le schimb.

– Bine, uleiul când l-ați schimbat ultima oară?

-Nici nu mai țin minte, dacă nu s-a aprins lampa nu înseamnă că e bun?

-O fi, ce benzina folosiți?

-Nu bag benzina de la pompa. Am eu pe unu care imi aduce niște gazolina ieftina, are el o tira.  Da’ am citit eu pe net ca există un aditiv american. E mai scump așa parca 300 de dolari 100 de ml și ziceau aștia că e bun crește viteza cu 30, 40 de km/h. Dacă acum prinde 120 cu ăla mă duc spre 150. Mai mult nici nu îmi mai trebuie.

-………….

Vi se pare logic? Asta e normalitatea de azi. Cine face altfel e un fel de sectant, nebun, obsedat de sport și nutriție.

Corpul uman e un sistem, simplificând situația, avem  intrări și ieșiri.

Avem combustibilul și substanțe secundare cum e uleiul adică mâncare, băutură și ce mai băgăm în sânge.

Tratamentele de întreținere sunt mișcarea, activitatea intelectuală, activități în aer liber, meditație rugăciune sau ce mai găsiți voi satisfăcator și eliberator de stres.

Rezultatele sunt capacitățile lui și stările de bine pe care le simți.

Dacă ceva din rezultate nu ne satisface e necesară o schimbare în intrări. O schimbare în intrari nu înseamnă să bagi un aditiv minune. Înseamnă să schimbi ceva în comportamentul zilnic. Nu vrei să schimbi nimic, e prea greu pentru tine?

Atunci e bine așa cum ești și cum te simți. Ești un caz fericit deci savurează fericirea în care te afli.

Pentru cine nu e unde vrea, întâi să își alinieaze alimentația mai aproape de normalitate. Apoi să discute despre cantități, suplimente, medicamente și alte adjuvante.

Niște reguli cu caracter general ar fi:

Mănâncă des, la 2 3 ore.

Pe cât posibil într-o zi mănâncă proteine, legume, fructe, grăsimi sănătoase, încearcă să variezi cât mai mult ce manânci de la o zi la alta.

Mănâncă cât mai puține chestii la o masă, cât mai puțin procesate, bea apa mai mult de 1,5 l/zi, ceai cu moderație, și cam atât.

Ai grijă să nu rătezi total mese sau să nu mănânci aiurea mai mult de 10% din numărul de mese.

De exemplu eu mănânc de 6 ori pe zi, deci 42 mese pe săptâmână rezultă 4 mese maxim pot să îmi fac de cap sau să le ratez.

Astea sunt cele mai generale reguli cu putință și cele mai îngăduitoare. Pentru a te menține în aceste reguli după perioada de schimbare care în funcție de cât de departe ești poate fi dură apoi este foarte facil.

Eu care, să zicem avem o alimentație echilibrata, am avut nevoie de 3 4 săptămani să mă obișnuiesc cu aceste reguli să să îmi vină natural să le urmez.





E bine sa participi si la concursuri

21 03 2011

Oricât de mult te-ai pregăti, oricât de mult ai zice că te cunoști până nu te afli într-o situație de stres maxim nu îți cunoști adevărata valoare. Iar când zic adevărata valoare, sunt ironic și mă refer la adevăratele slăbiciuni.

În situațiile de luptă ajungi să te întâlnești cu tine în forma cea mai brutală. Nu neapărat că afli de latura ta brutală deși se întâmplă și asta și nu mereu îți place ceea ce vezi, mă refer că te vezi fără menajamente fără măști.

Auzi de frică sau de curaj și le tratezi ca noțiuni abstracte, apoi când simți gustul amărui al fricii, când simți senzația sufocantă a adrenalinei și efectul total neașteptat pe care îl are asupra ta ești mereu dar mereu luat prin surprindere.

Nu îți vine să crezi cum tu, care aveai o anumită gândire și plan și strategie, tu care ești într-un fel și ai anumite credințe principii sau cum vrei să le spui redevi o creatură a reflexelor și a instinctelor. Urmerești uneori fără capacitate de reacție, ca un spectator, propriile tale acțiuni. Te minunezi de cât de stupid poți fi. Când credeai că ești aproape fără speranță ești iarăși surprins de momente de absolută claritate în gândire și inspirație surprinzătoare.

Cred că asta definește cu adevărat un artist marțial, capacitatea de a își păstra liniștea interioară în cele mai dificile situații. În timpul nostru acest spirit de luptător, ce surprinzător nu prea are legătură cu lupta, este mai greu de educat.

Ne obișnuim să credem lucuri despre noi. Ne obișnuim să credem lucruri despre alții. Ne obișnuim cu un confort al siguranței ce ne permite o relaxare a ființei, o deconcentrare a atenției. Nu spun că e bine sau e rău, nu spun că acest moment de catifea al istoriei în care suntem și care nu se știe căt va mai dura, este degradant pentru ființa umană. Spun doar că nu oferă posibilități foarte pentru marea majoritate de a își cunoaște limitările sau calitățiile.

Una din cele mai valoroase experiențe este aceea de a afla ce slăbiciuni ai. Doare ca dracu, e adevărat, îți trage covorul de sub picioare. Dar dacă reușești să te privești, să te reprivești măcar ști unde stai.

Ne identificăm de regulă în imaginația noastră cu personajele pozitive din filme. Noi suntem ca ăia mișto, sau am putea fi dacă nu ar fi exagerate și dacă am avea parte și noi de antrenamentele sau resursele de care au ei parte nu? Cu timpul ajungem să ne idelizăm imaginea personală. Nu ca și cum suntem miezul dar ca și cum suntem pe acolo. Doar că adesea e un joc.

Eu traiesc într-un relativ confort psihic, relativ pentru că nu percep amenințări reale ale siguranței și echilibrului propriu. Asta nu înseamnă că ele nu există, oricând poate veni un cutremur, începe acum un război, lumea se clatină. Acest confort îmi permite să cred chestii. E frumos să crezi chestii. Ascunde riscuri conține un grad de patetism și penibil dar e plăcut.

Dorința de a domina și de a face rău nu e bună nici măcar în confruntarile violente, sau mai ales în confruntăriile violente. Așteptarea e terenul cel mai propice pentru a cultiva frica. Curajul nu are loc după ce ai intrat in hora, curajul e să intri.

Odată intrat ești la cheremul stăpânirii de sine și al ambițiilor primare. Ce ești dispus să faci pentru a câștiga? Doar atunci poți afla și nici măcar nu mai e vorba de câștig. Nici măcar nu mai e vorba de propria siguranță sau confort, nici nu știu despre ce e vorba. E o succesiune de tensionări la puncte critice a propriei voințe.

Până la urma ce provoacă tensiunea e de mică relevanță. Că e realitatea exterioară, că e instinctul de conservare sau frică sau rușine, până la urmă e o sarcina mare pe o voință imposibil de cuantificat. Orice voință poate ceda și orice voință poate rezista. Singura posibilitate pentru a știi cu siguranță este de o încerca. Uneori deși nu cedează îți dai seama că încă o secundă în plus sau încă un gram și ar fi cedat. Nu m-aș supăra pentru asta dar nici nu m-aș sui pe un piedestal.

Uneori la modul faptic ajungi să o mai faci.