Melodie

Gentle Seduction by Oscar Lopez

Agresivitatea subconstienta

Cred că am mai abordat subiectul agresivității până acum.

Există agresivitatea conștientă, intenționată ca urmare a unei decizii punctuale sau ca urmare a unor reflexe dobândite în mediu. Nu mă interesează acest tip de agresivitate pentru că este subiectivă. Poate fi motivată sau nu, cel puțin e pornită dintr-o intenție clară și în general este asumată, atât ca rezultate cât și ca inevitabile consecințe.

Agresivitatea subconștientă în schimb este ceva ce merita să pui lupa pe ea. Agresivitatea subconștientă este de multe ori nesesizată, sau greu sesizabilă de cel care este afectat de ea. Agresivitatea subconștientă este de multe ori o piatră de moară pe care o târâm după noi zilnic și cu toate acestea nu observam decât efectele ei indirecte. Pe care de tot atâtea ori le interpretăm eronat.

Semne ale unei agresivități subconștiente ridicate sunt următoarele.

–          Lipsa de răbdare.

–          Obiceiul de a întrerupe pe cineva când vorbește.

–          Graba în a emite judecâți de valoare fără a analiza în profunzime situațiile.

–          Impresia că toți sunt împotriva ta.

–          Tendința de a împărți lumea în ai tăi și restul.

–          Irascibilitate crescută în situații stânjenitoare dar care nu îți pun siguranța în pericol.

–          Obiceiul de a vorbi tare, nu ca rezultat al unei voci puternice ci ca rezultat al efortului de a vorbi tare (se simte în scurt timp și cum te obosește acest fel de a vorbi) .

Sunt cu siguranță încă multe alte semne ale acestei agresivități.

Declanșatorul aceste agresivități este de regula frica. Frica cu diverse nuanțe, frica pentru siguranța orgoliului, frica de a nu fi luat în seamă, frica de rușine, frica de singurătate.

Efectele neplăcute ale acestei agresivități sunt cu manifestare rapidă sau de durată. Cele  imediate, cum ar fi dificultăți în a te integra în grupuri, dificultăți în a menține relații de lungă durată. Probleme în interacțiunea cu oamenii, certuri spontane în situații diverse pe strada, la coadă, în trafic etc.

Efectele de lungă durată sunt probleme de sănătate, senzația că nu îți găsești locul nicăieri, plictiseală și lipsă de hobiuri. Senzația că viața nu are scop și sens.

Agresivitatea subconștientă este prezentă în fiecare din noi în anumite nivele. Să descoperi dacă în tine este prea multă și dacă ajunge să îți afecteze brutal existența este destul de ușor. Ajunge să te observi pe parcursul unei întregi zile și să te privești fără să joci rolul avocatului. Fără să cauți motivații ale actelor și reacțiilor tale în fața disconfortului real sau imaginat. Agresivitatea subconștientă este ca o umbră care ne învăluie, ne obturează vederea și deformează modul în care ne văd ceilalți.

Ea se formează din multe reacții agresive conștiente care lasă reziduri în subconștientul nostru. Subconștientul înregistrează tot, el nu aplică nici un filtru. Modul cum asociază informațiile cu senzațiile este încă misterios și probabil greu de prins în definiții. Personal cred ca face un melanj de noțiuni raționale convertite în sentimente și stocate în memorie.

Tot ce am scris e părerea mea personală despre acest aspect și rezultatul propriilor observații așa cum și modul de a o scădea e o căutare care mă preocupă de ceva timp.

Pentru a scădea agresivitatea subconștientă recomand următoarele posibilități:

1.Cel mai important lucru este să devi conștient de ea. Când se manifestă și cum, ce gust are, ce culoare.

2.Nu te răzvrati împotriva ei dar încearcă să oprești momentele când o elogiezi. O elogiezi prin manifestări de agresivitate față de aspecte alea vieții care nu te afectează cu adevărat sau care nu te afectează atunci.

3.Caută să vezi și partea bună a ceea ce clasifici ca fiind rău. Nu trebuie să te forțezi să iubești nimic doar cercetează mai amănunțit și din mai multe puncte de vedere orice situație.

4.Începe să privești obiectiv situațiile în care sunt implicați membrii familiei, cei dragi și nu în ultimul timp tu.

5.Apropie-te de ideea că tu nu deți adevarul complet despre nici un fenomen. Că orice idee crezi tu că ai este posibil să îți lipsească informații.

6.Nu te invinovăți când îți dai seama că greșești, învață să te ierți si pe tine si pe cei ce îți greșesc.

7.Petrece timp singur în natură fără a căuta ceva anume. Doar privește în jur și liniștește vocea interioară care o ia razna de la fluxul enorm de informații la care suntem secundă de secundă supuși.

Daca mai aveți idei bagați.

Formalism

E o nevoie perpetua de forma în această lume plină de auto-iluzionare. Jumătate din oameni vor ca totul sa fie împachetat în acel ambalaj lucitor cum au văzut ei la mămuca. Jumătate, din restul, vor ca totul să fie împachetat în ceva perfect opus. V-ați obișnuit să recunoașteți stilizări ale realității. Unii le-ați acceptat ca pe un dat alți le schimbați cu opusul lor. Nu reușiți să distingeți că astfel tot ele vă guvernează.

Mergeți după semne, cu capul în pământ, nu plecat ci îngropat. Renunțați la libertate pentru confort cu o inconștiență ce ar face o colonie de leproși să vă plângă de milă. De la mic la mare se învață totul, repetiția este mama învățăturii. Iar învățătura e și ea o curvă, ca orice femeie. Îl iubește pe cel care o folosește și îl distruge pe cel care o divinizează orbește.

Ai primit ceva odată, la naștere. Se numește conștiință. Ai primit ceva odata, la naștere. Se numește minte. Vrei să le lași pe o margine de șanț pentru că cineva cândva te-a “învățat” ceva?

Libertatea înseamnă fără formă. Fără formă se înțelege plecând de la mic. Amestecă forme de culori diferite pentru fonduri nepotrivite. Învață să te joci cu concepte în cuvinte murdare, învață să te joci cu concepte. Sunt multe jocuri frumoase. Iar frumos e doar o noțiune subiectivă care provoacă curiozitatea. Curiozitatea de a mai privi o dată.

Omul are multe pofte și multe din ele îl duc la pierzare. Dar una este buna, nevoia de cunoaștere. Cunoașterea vine din dorința de a lărgi libertatea. Curiozitatea e doar foamea de cunoaștere. Lasă-te ars de curiozitate mai rapid decât ars de foame, de orgoliu, de frică.

Este nevoie de disciplină, de autodisciplină. Dacă nu ești samurai ești țăran.

Dacă ai ceva ești pe cale să pierzi ceva. Dacă ești pe cale să pierzi ceva ești de multe ori deja mai trist decât când vei pierde. Nu te îndemn să arzi tot și să pleci, nu te îndemn să te razi în cap de mâine. Te îndemn să îți arzi toate iluziile. Ce duci după tine și atârnă greu, lasă jos. Regulile îți încetinesc judecata, atașamentele îți îngreunează sufletul, resentimentele îți fură bucuria. Așa că alege.

-Fă reguli sperând că le vor respecta și alții și îți vor apăra avuțiile de care te-ai atașat iar pentru cine nu se supune ecuațiilor tale matematice rămâne resentimentul paznicul închisorii tale.

Sau

-Deschide ochii, cântărește. Dă drum la tot, bucură-te de ce rămâne lângă tine și eliberează cu bucurie ce pleacă. La final adevărata bucurie va veni din faptul că ai deschis ochii.

Dacă nu are sens, recitește. Dacă are, rescrie.

Să nu mai ignorăm influența intențiilor

Tot mai des auzim fizicieni că totul este energie. Totul are la bază până la urmă energie.

Tot mai des auzim descoperiri în medicină care leagă corpul fizic de o imagine energetică.

În același timp gândurile trebuie să fie ceva. De aici cred că și un copil de grădiniță ar ajunge la concluzia că gândurile conțin o anume formă de energie. Poate că nu e măsurabilă încă dar teoretic ar trebui să fie ceva acolo. De asemenea dacă gândurile au și o parte energetică și omul (și nu numai omul) are o parte energetică deducția simplistă ar fi că se pot influența reciproc.

Aspecte în sprijinul acestei teori există din punct de vedere stiințific. De asemenea toate culturile antice ,mai evoluate spiritual, de pe această planetă susțin această legătură. Nu știu ce ar trebui să ne facă să ținem cont de această legătură. Poate o săgeată mare albă pururea ațintită asupra acestei propoziții.

Intenția contează.

Dacă intenția contează, în orice acțiune pe care o întreprindem, atunci de ce se face în majoritatea covârșitoare de cazuri abstracție de ea? De la discuții frivole până la teste stiințifice.

În orice enunț ce conține o ființă dotată cu conștiință de sine de ce se face abstracție de această cantitate semnificativă de energie care intră în proces? Gândurile, intenția cum vreți să îi spunem. De altfel cu cât modul de abordare se dorește mai serios cu atât se exclude mai mult posibilitatea că intenția participantului la acțiune ar conta.

Nu există sau cel puțin eu încă nu am auzit de așa ceva, o scoală autorizată, avizată (nu în mod legal deși poate că ar fi bine și așa) majoritar acceptată a intețiilor. Cum să ne educăm gândurile. E doar o încâlcitura enormă de religii, psihologie, etică socială din care dacă strângi tare din ochi și ești un observator fin și cu spirit de introspecție poate, poate începi să deduci câte ceva. De altfel suntem așa de primitivi în acest domeniu încât nu deținem decât un control volatil asupra gândurilor și intențiilor noastre. Asta în cazul mai fericit în care nu suntem decât niște roboți lobotomizați (și sunt mulți) care reacționează cu precizie la stimulii exteriori.

Nu e penibil să ignori o intrare semnificativă în sistem și apoi să presupui că ai măsurat corect? Să numești asta știință exactă. O abstractizare imprecisă a oricărui proces CE CONȚINE SUBIECT UMAN este luat ca adevăr absolut și ca punct de plecare în multe raționamente pe care le folosim zilnic.

Exemplu1.

Răbdarea, rabdarea e o noțiune aproape abstractă. Nu implică să faci ceva ci mai mult să nu faci. Răbdarea reprezintă disponibilitatea cuiva de a aștepta. Dar cum producerea unui eveniment nu depinde (aparent) de noi atunci răbdarea poate fi diferențiată doar la nivel de intenție. Chiar dacă  o privești dupa manifestarile exterioare înjurături vs stat calm ar fi tot o observație imprecisă. Poate că ăla care stă calm numără în gând ceea ce nu înseamnă că are răbdare. A avea răbdare implică să accepți cursul evenimentelor și să petreci timpul respectiv într-o atitudine de relaxare interioară.

Exemplul2.

Dacă tratezi condițiile de cultivare ale unei plante nevoile ei trec dincolo de apa si ingrediente nutriționale. Nu poți face abstracție de starea de spirit a îngrijitorului și de gândurile sale.

Exemplul3.

Dacă analizăm o afacere oare putem să ignorăm echilibrul interior al oamenilor implicați? Oare putem să ne bazăm doar pe impresia că dacă toți își fac treaba e suficient? Oare intenția oameniilor implicați în procese nu contează? Se reduce totul la zâmbetul exterior și cuvintele ieșite pe gură? Nu contează de loc într-un proces de vânzare de exemplu încrederea vânzătorului în produs?

Chiar cred în utilitatea unei scoli a gândurilor și a intențiilor, unei metode măcar de auto educare.

De asemenea cred în importanța de a lua în calcul gândurile și intențiile în înțelegerea oricărui proces. Poate că unele nu sunt afectate sau sunt afectate nesemnificativ dar altele cu siguranță sunt afectate puternic. Pentru asta în schimb avem nevoie de subiecți care să își poată controla această energie. Avem nevoie să înțelegem această energie.