Când vrem mai mult

30 12 2010

În încercarea, mai mult sau mai puțin coerentă, de autoperfecționare a fiecăruia există un punct de inflexiune (punct în care curba își schimbă sensul concavității). Nu vă gândiți la asta ca la un moment unic în timp. Poate că există mii de astfel de momente sau poate unul marcant.

Ceea ce încerc să spun este că atunci când vrei să evoluezi spiritual te vei lovi de conflicte interne. Modul cum le vei gestiona te va eleva sau din contră te va face să aluneci, cel puțin temporar,  pe o pantă nedorită.

Prin evoluție spirituală înțeleg orice ține de o etică personală, de o religiozitate anume, de o autocunoaștere. Orice proces prin care un om încearcă să șlefuiască ceea ce este în ceea ce consideră că ar trebui să fie. În cadrul acestui proces de transformare e axiomatică existența unui conflict. Conflictul dintre azi și mâine, dintre ego și suflet, dintre conștient și subconștient. Încă nu sunt hotărât cine cu cine e în conflict, diferite teori susțin diferite concepte. Toate au logica lor și dacă le citești și studiezi disparat te fac să spui evrika. Toate te ajută, toate te fac mai puternic și cred eu că te duc în același loc dar pe drumuri puțin diferite.

După ce am stabilit noțiunile cu care lucrăm acum să vorbim despre subiectul care mă interesează. Cum gestionăm conflictul, nu știu dacă există o cale unică potrivită pentru orice conflict un panaceu universal. Nu știu nici dacă ne-am dori să existe dar cred că o discuție de principii despre aceste conflicte ne poate ajuta uneori să nu ne mai afundăm în hăul deznădejdei.

1.  Primul pas și cel mai important este să acceptăm existența inerentă a acestor conflicte. Dacă vrei să fii mai bun în orice domeniu trebuie să accepți că e loc de îmbunătățiri. Să o accepți ca pe o realitate nu ca pe un fapt nefericit.Tu nu ești așa dintr-o nenorocire și e grav că ești așa, tu ești așa pentru că asta este realitatea. O supărare asupra stării tale de fapt este o piatră agățată de picior în cadrul acțiunilor care urmează.

2.  Al doilea pas absolut necesar în procesul de evoluție este dorința de schimbare. Dorința reală, nu cred că putem să ne schimbă interior dintr-o dorința „insuficient de proprie”. Schimbarea nu vine din dorința de a ajunge altfel, schimbarea vine din dorința de a fi acum altfel.

Să dau un exemplu pentru a nu lasa loc de confuzii. Dacă vrei să fii mai curajos înseamnă că vrei să poți înfrunta orice situație cu stăpânire de sine. Asta e scopul final. Dar pași intermediari necesari sunt înfruntarea fricilor punctuale, care te macină. Dacă tu nu ai dorința clară în tine de a lucra cu frica x și cu frica y atunci schimbarea, dobândirea liniștii interioare nu este posibilă. Dacă tu îți dorești cu ardoare să atingi idealul suprem dar nu vrei nici o secundă să parcurgi drumul înseamnă că de fapt nu ești încă pregătit pentru asta.

3. Al treilea pas rezultă din primii doi, și este sinceritatea în fața ta. Un proces de transformare interioară nu permite autoînșelări. Nu poți să ajungi undeva cu o busolă defectă. Poți să bântuiești deșertul în lung și în lat în schimb. Poți deveni un maestru al supraviețuirii în deșert. Sunt oameni foarte carismatici acești beduini ai deșertului interior. Pot susține conversații minunate despre cum poți găsi apa, despre când e bine să mergi și când nu dar nu te pot ajuta să ieși din deșert.

Atunci cine te poate ajuta? Pai eu sunt convins că avem cu toții o busolă proprie. Făcută special pentru noi, singurul instrument cu adevărat util. Într-un moment de sinceritate pură fiecare dintre noi poate să răspundă la orice întrebare își pune legată de următorul pas necesar în evoluția lui personală. Dacă este dispus să facă sau nu acel pas asta e momentul apariției conflictului. Dar nu ar trebui să fie așa. Dacă eu știu unde trebuie să calc acum nu înseamnă că ăsta e și momentul în care trebuie să calc. Până nu simt că și vreau să înaintez nu e timpul. E bine că știu unde nu trebuie să mă supăr pe mine că nu pot. Asta e realitatea mea. Aceștia sunt pași  dar nu sunt gata să îi fac, simpla acceptare a faptului că îi cunosc mă aduce mai aproape de posibilitatea înaintării. Unii pășesc forțat pentru că trebuie. De fapt pasul ăla nu a fost niciodată făcut. Ba din contră ai construit o clădire ce se dorește înaltă și ai omis să pui o cărămidă la bază. Ori se va nărui construcția ori o vei desface cărămidă cu cărămidă pentru a umple și locul acela.

Așa că vinovăția, pentru că nu ești dispus să faci ceva, nu e necesară dar sinceritatea în ce privește ce trebuie să faci și dacă vrei cu adevărat să o faci este absolut necesară.  Nu există, vreau să ajung în vârf dar să nu urc muntele. Vârful există doar pentru cine a urcat. Vârful nu e disparat de munte, fără munte vârful e doar o vedere pe care o cumperi de la colț cu imaginea de sus. Cine a urcat un munte nu poate spune că suferă comparație ce vezi de sus cu ce vezi privind vederea. Iar cine a urcat cu telecabina nu poate să spună că vede de sus ce vede acela care a urcat pe jos. Sunt lucruri inexplicabine dar o data cu parcurgerea unui drum ți se lărgește capacitatea de a procesa ce te așteaptă în vârf.

Pe scurt: vrei mai mult, trebuie să fii sincer și să vezi dacă vrei să mergi acolo Dacă nu, nu e nici o problemă! Acordă-ți timpul să stai pe loc până când în tine va apărea acel VREAU. Ala e singurul garant al autenticității transformării. Vinovăția și forțarea sunt trasee ocolitoare care de multe ori te rătăcesc iremediabil.

Anunțuri

Acțiuni

Information

19 responses

30 12 2010
Elza

da. gandire matematica.

30 12 2010
VreauUltimulLoc

E de rau sau de bine?

31 12 2010
Elza

uneori da, alteori nu. câte puncte de inflexiune ai găsit (până acum) în curba vieții tale?

30 12 2010
Când vrem mai mult - Ziarul toateBlogurile.ro

[…] Când vrem mai mult Thu Dec 30, 2010 10:25 am În încercarea, mai mult sau mai puțin coerentă, de autoperfecționare a fiecăruia există un punct de inflexiune (punct în care curba își schimbă sensul concavității). Nu vă gândiți la asta ca la un moment unic în timp. Poate că există mii de astfel de momente sau poate unul marcant. Ceea ce încerc să spun este […] […]

30 12 2010
ILUZIA

mare dreptate ai! imi facusem oarece planuri indraznete pt 2011 dar acum imi dau seama ca nu imi doresc atat de mult, asa ca wtf mai bine mai stau un an, ma relaxez, gandesc problema…ca doar nu suntem animale!

1 01 2011
VreauUltimulLoc

Cand vrei cu adevarat oricum nu te mai poate opri nimic o faci si cand respiri.

30 12 2010
Iulia Popescu

subscriu cu drag. in toate punctele.

Busola mea e o anumita religiozitate, ea formeaza un sprijin necesar… O instanta superioara la care te raportezi – ca sa nu fii singur si sa fii vertical (ma rog sa revii vertical dupa feluritele caderi ale unei zile intregi). Nu uita ca in fiecare clipa te pravalesi de pe” virf”…, in situatia fericita ca ai ajuns sa-l atingi… fiecare zi e lupta de a te sui iar

30 12 2010
VreauUltimulLoc

Cel mai bine ma simt cand ajung pe un varf fara lupta si cand il parasesc sa urc spre altul.

30 12 2010
Fr0z3nasic3

Vrei să spui că e suficient să vrei ca să poţi să te schimbi? Hai să revenim la fumat. E suficientă voinţa să înlăture o dependenţă de nicotină de zeci de ani? Sau orice altă substanţă (alcool, droguri). E uşor să spunem că nu ne pasă de efectele sevrajului, dar altfel reacţionăm când ne confruntăm efectiv cu el.
Cel mai greu de găsit într-o persoană este dorinţa de schimbare. Cei mai mulţi se tem şi de schimbările mediului în care trăiesc. Le e teamă de orice noutate şi sunt reticenţi să iasă din rutina lor, de parcă odată cu familiaritatea ar pierde o parte importantă din viaţă.

Încă un Sisif… mă împiedic de voi la tot pasul. 🙂

1 01 2011
VreauUltimulLoc

Nu e vorba daca e usor sau greu privesti lucrurile eronat. E vorba daca e sau nu e. Atunci cand vrei cu adevarat, tu, nu ca asa zice medicul sau altcineva, atunci te lasi. Sunt multi care au zis, de azi nu mai pun tigara in gura si asa a fost. Pana la urma dependenta fizica si servajul la fumat e o joaca dureaza 2 3 zile.
Pacaleala e ca atunci cand nu esti convins de fapt lupta vointa ta cu exteriorul. Adica tu lupti pentru fumat si din afara altceva spune nu fuma. Dupa cum se vede vointa ta nu e prea usor de combatut.

4 01 2011
Fr0z3nasic3

Bine, la fumat e cel mai uşor de renunţat. Dar ce ne facem cu celelalte vicii? Nu cred că în orice situaţie ajunge să vrei. Am eu voinţă, dar faţă în faţă cu “balaurul” mă îndoiesc că aş putea înclina balanţa fără să fac “game over”.

6 01 2011
VreauUltimulLoc

Daca tu reusesti sa definesti fara echivoc urmatoarele concepte putem sa dezbatem ce ai spus.
am vointa / ma indoiesc ca as putea

30 12 2010
Iulia Popescu

Draga V.U.L. am vrut sa spun ca virful esti tu insuti. Pe asta, nu prea ai cum sa-l parasesti… asa cum, dupa acelasi pattern, am inceput sa cred ca doamne doamne e intotdeauna personal… ca la Jonny Cash

31 12 2010
Rares

Câteodată suntem așa de stupizi încât trăim vinovăția sincerității.

1 01 2011
VreauUltimulLoc

Cateodata? hahahahah
Eu as zice ca se intampla atat de des incat 99% dintre noi deveni dezechilibrati psihic din cauza asta.

4 01 2011
Anna

hmm…trebuie sa fii foarte sincer…si detasat (de tine) …pentru ca la un moment dat rezistenta la schimbare, sau eschivarea de a te responsabiliza se confunda foarte nevinovat cu nu sunt pregatit.

dar da…unii cand vor calca cioburile in picioare…altii, in schimb, au mii de „cioburi” sa nu.

6 01 2011
VreauUltimulLoc

Acel foarte sincer trebuie sa fie din doua directii. Sa nu exagerezi cu frica si sa nu amani momentul schimbarii din reflexe vechi si sa nu exagerezi cu curajul si sa faci schimbarea la nivel superficial cand inca nu esti pregatit pentru ea. Cum spuneam cred ca sinceritatea si busola interna poate sa rezolve aceasta ecuatie.

6 01 2011
Anna

cata matemarica :O

Adica da, echilibru.

3 02 2011
Eu_pseudonim

Daca omul nu simte cu adevarat ca ceea ce „vrea” sa faca reprezinta de fapt o obligare, o neplacere pricinuita de dorinta de a ajunge la „ceva” (de exemplu: bani, faima, apreciere etc).
Este ca si cum in tine ar fi doua entitati in acelasi corp: una vrea averea, stresul oboseala doar pentru un scop (care in opinia altora este de succes si foarte apreciat) si celalalt -analizand capacitatile corpului- doreste altceva.
Acceptandu-l pe primul (bineinteles) ne vom vinde ca in final sa observam ca totul a fost o prostie si ca asa ceva nu era de noi. Problema este ca nu ne vom duce la al doilea (drumul cel mai simplu este intotdeauna evitat) si vom cauta alta metoda si alta metoda pana vom fi epuizati (mai mult psihic) si ne vom crede ghinionisti (alta paranteza: daca toti suntem egali si avem aceleasi forte cum poate cineva fi mai ghinionist ca altul? Norocul si ghinionul sunt concepte gresit intelese in timpurile noastre avand in vedere faptul ca pentru a zice ca esti ghinionist trebuie sa te compari cu altcineva, deci intervine ego-ul. In ultimul timp au aparut mii de carti care zic ca esti mai puternic ca oricine, vezi pe cineva mai slab ca tine…aceeasi marie cu alta palarie) si tot asa umblam pe o carare care vine de nicaieri si se sfarseste nicaieri. Suntem orbiti de drumul drept al cararii si nu mai observam ca in dreapta ei este o alta carare catre mai bine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: