Apoi finalul

M-am trezit cu un gust de pizdă în gură și cu o revelație în cap.

Gustul nu e ăla cu care sunt eu obișnuit, de pizdă rasa mică și fremătătoare ca un botic de caprioară într-un câmp de trifoi cu patru foi. E un gust de pizdă din războiul de 100 de ani. Iar înțelegeți greșit, nu e vorba de violență sau aer medieval. Orice ar fi făcut o pizdă timp de 100 de ani sigur a facut-o să prindă un gust rău. De fapt cred că m-am înșelat și e doar un gust de vin. Am evitat mahmureala, sunt încă beat.

Deci, revelația a fost așa. Noi mereu încheiem fraze.

Jumătate din masa gândurilor le găsim acolo iar jumătate o producem noi. Mergi pe stradă și vezi o femeie mișto. Atunci apare din neant o propoziție pe tabla neagra a minții.

Uite ce țâțe are, iar tu închei. Mamă ce aș fute-o pe asta. Apoi întorci capul după ea. Mă rog nu toți. Unii sunt cu femei după ei și nu întorc.

Ăla nu e mai domn ca altul, e în schimb cu mult mai periculos. Trebuie să înțelegi că ăla a plecat de acasă cu o hotărâre clară de a nu întoarce capul. Când apare prima parte a propoziției el deja scrâșnește din dinți. Nu mă uit, nu mă uit! Băga-mi-aș pula în asta de lângă mine. Mamă ce aș bea apică din pizda aia. Dacă nu ar fi nenorocita asta lângă  mine ahhhhh cum aș mai întoarce capul. Și alte vorbe urâte, vă asigur că vă atribuie câinele ținut în lanț prea scurt. Se gândește că dacă ar avea un floc al ăleia l-ar trage pe nas și apoi l-ar căca și l-ar mânca apoi într-un imbold reprimat de a avea un fel de contact cu prezența grea din spațiul său vizual.

Voi credeți ce vreți dar trebuie să înțelegeți că doar terminăm propoziții. Eu obișnuiesc să le termin în manieră comică. Adică acest comic pentru mine se rezumă la a mă face pe mine să râd. Deviz mea în viață DĂ-Mi O PROPOZIȚIE SĂ O TERMIN. Sau o femeie, mi-a venit acum în gând.

Vezi, prima jumătate de la ei și finalul apoteotic de la mine. Așa că nu trebuie să ți se ceară socoteală decât pentru 50% din ce faci. Restul e dat, e material de lucru te superi că e plastilina urâtă?

Ce vină am eu? Dacă prima mea jumătate de propoziție a fost că baba aia pare că are nevoie de un ajutor eu doar i-ai dat un brânci. A coborât sau nu mai repede? Vă pierdeți în detalii.

Acum avem și un substrat. De ce unii au anumite jumătăți de propoziții? Oare orice propoziție poate fi terminată într-un milion de feluri? Sau unele poate nu permit decât 1, 2 finaluri și alea în același registru.

Trebuie analizată treaba asta mai aprofundat și finalul meu să ne băgăm pula în ea profund. Dar finalul lui octavian paler ar fi lumea e plină de mister. Finalul lui kaos ar fi un căcat surprinzător pe care sunt convins că îl va trece aici sub formă de comentariu.

Deci un început și un final, final oarecum legat de personalitatea ta, acea personalitate compusă din suma începuturilor și sfârșiturilor de până acum. Dacă îți dau un milion de începuturi similare oare te pot dresa să oferi un final la comandă? Nu e nevoie de multă pleabă ci de un singur final programat pentru a înclina soarta lumii.

Lu’ napoleon când i-a apărut propoziția mamă ce mare e rusia și plină de bogății cât crezi că i-a luat până a încheiat cu nu cred că e așa de bine apărată?

Nu ar fi distractiv să descoperi la final că nici nu ai terminat prea multe fraze?

 

dinți de suflet

Bă, să vă zic. Mă gândeam eu. Eu, multe posturi le-am scris în cap dar le-am uitat.

Pula mea, și acum am uitat un post, dar pentru că aburii unui vin obscur mă țin într-o oarecare priza (e 2:42). Am zis să fac un efort, să inventez o mizerie, în locul capului de operă pe care l-am visat acum o oră.

Se făcea că vă povesteam cum că m-am însurat. Asta e pe bune, am făcut ceremonia, cum mă știți, care mă știți. Fără invitați, fără sloboz ritual sau alte mizerii. Pur și simplu din inimă .

Bă, eu nu sunt romantic, nu sunt placid și consecvent. Eu când iubesc iubesc febril. Eu mă mir o dată cu pizda ovaționată, cum că sentimentul se ridică precum jerba de foc pe patru noiembrie în america (doar nu vă închipuiți că eu voi  ști când e kăkatul ala de zi a americi).

Acum eu recunosc, pentru că am baut ușor mai mult decât e necesar, că sunt un om rău cu intenții bune. Cum că eu pot face orice pizdă de pe planetă să se simtă aleasă. Dar nu ca un act de ipocrizie, ci doar prin simpla mea sinceritate. Ceea ce nu a înțeles a mea până acum, dar va plati neînțelegerea ei prin nopți de plânsete zadarnice. Nu ca o razbunare a mea, ci ca o furibundă acțiune zadarnică.

Bă postul ăsta are și un sens, e profund așa că mulți nu îl vor înțelege. Deci vă voi explica la modul dur.

Vouă și altor adresanți. Când iubești, iubești pe altul sau te iubești pe tine? Dacă iubești pe altul atunci lasă-l în pula mea să fie el. Dacă îi scoți 10 ochi că e prost, că face așa, sau așa, atunci bei ouă și mergi tu singură prin deșertul sahara nițel și apoi revizuiește-ți atitudinea.

Regula e simplă, care e motorul acțiunilor tale.

E frica? Sugi puli și dacă ai o pulă de bărbat îți va da la muie la genul fin și nu va hali mizeria ta manipulatoare.

Bă, eu sunt cel mai mișto om pe care l-ai putea cunoaște. Te fac să te piși pe tine doar pivind în ochii tăi. Te fac să te sinucizi doar încetând să privesc. Sună a laudă de kăkat. Sună a sunet de alăută, cum ar zice strămoșii noștri. Dar în banalul în care mă scald pe alte planuri, în cel interpersonal sunt un centru de greutate, care te face să te prăvălești în groapa fără fund a dependenței.

Ceea ce a mea nu a luat niciodată ca un compliment e că pot aduce pe orcine pe un val ascendent. Nu pe un val ascendent, ci pe un vârf fulminant. Fac din căcat bici. Dar eu am ales-o pe ea. Poate că scriu o oda, o odă în metru pulii.

Sunt așa de vulgar încât trandafirii în mâna mea roșesc. Sunt așa de vulgar încat unii îmi zic vul.

Am dinții plini de sânge, de sânge de suflet, pentru că mușc din esența ființei. Mă adap din centrul izvorului primoridal. Teme-te că voi bea o dată și atât. Teme-te că  voi fi azotul rădacinii tale doar o clipă. Iar dacă îți promit că voi fi o veșnicie atunci ține-te de asta cu toată râvna delăsarii tale.

Iubește-mă detașat, relaxat, pișă-te pe mine. Nu vreau onoruri, vreau miezul pizdii și concentrat de inimă, când dă pe afară. Nu am nevoie de acte de liniștire. Mă piș pe orice gest reflex. Am frați genunchii în gură.

Sunt un câine într-un colț, cu singura amenințare confortul. Eu și kaos suntem frați, mi-am dat seama de ce mă atrage ce scrie el. Pentru că și el ca și mine vrea să se detașeze de lumea asta la modul dur. Doar că el o încearcă în fantezie iar eu o încerc în realitate, cu circumsanțele fiecărei situații. Eu nu răstorn lumi mari dramatic, răstorn lumi mici brutal. Pula mi se micșorează și coaiele mi se măresc, a zis eminem odată. Eu o zic când vrea pula mea, micșorândă și rea. Mă mai uit la mircea badea, care ovaționa ura acum o zi două. Eu mă dezic de ea, dar pentru că fac asta am decis că e timpul să îi dedic atenție.

Am înțeles-o și am înțeles cum poți amesteca iubirea cu ura fără să se taie. Singurul moment când aș fute o femeie în cur e doar când aș vedea-o ca sfântă. Mi-a zis a mea o dată, ca o gluma zic eu:

Du-te la curve și fute în cur.

La ce bun? Am răspuns în gând. Multe lucruri am răspuns în gând în viața mea. Nu pentru că mi-ar fi fost rușine să vorbesc tare ci pentru că cer de la cercul meu de prieteni apropiați să îmi citească gândurile. Cine nu poate… suge. Până nu iubești cât să poți să dai un genunchi în plin dar să îl reți, nu vei înțelege ce vreau să spun.

E de kăkat să simți mai mult decât face să zici și să simți că a spune ar mânji cu kăkat totul. E de un kăkat dulce.

Și pentru tine în mod special aș tăcea lângă tine, chiar dacă te face să disperi asta.

Pe mine mă face să vibrez.