Cum să suportăm durerea.

Am spus că voi structura câțiva pași simpli pentru a tolera mai ușor durerea. În trei categori ca și în postul anterior.

1.Durere produsa din lovituri scurte ex:lovitură cu deget mic în piciorul de la pat.

-Inevitabil te încordezi. Descordează-te!

-Vezi negru în fața ochilor pentru o secunda și strângi din ochi. Deschide ochii nu îi strânge, descleștează maxilarul.

-Respirația devine neregulată. Inspira profund și regulat, concentrează-te pe respirație.

-Durerea pune stapanire pe tine, dar de fapt ea este de scurtă durată așa că nu ai de făcut decat să: îți spui în gând „mă doare dar va trece, mai e puțin și trece. Oricum nu e ceva real, deja a început să se disipe”.

-Fă câțiva pași și concentrează-te pe monologul pe care îl spui.

2.Durere provocată de agresiuni mai puternice care au o pantă descrescătoare lentă dar un nivel suportabil, ex: lovituri în mușchi oase plex etc. Care fără să te accidenteze grav îți lasă zona dureroasă cateva zile.

-Punctual, lucrezi cu ele ca și cu cele din categoria 1 până trece șocul primar.

-Apoi învață-ți creierul să nu mai stea „crispat” și atent pe locul dureros.

-Atunci când te atingi sau faci mișcări care activează durerea respectivă privește-o cu calm și evaluaz-o în cap ca și cum nu ar fi a ta. “Uite asta e o senzație de durere, pot să o suport, nu e extremă și după câteva clipe trece.”

-Concentrează-te pe alte lucruri pentru a îți lua mintea de la ea.

3.Durere puternică la un nivel liniar de lungă durată, stresantă. Cu asta am mai puțină experiență. Să zicem un pantof care ne bate și nu putem să facem nimic decât să mergem în continuare, sau junghiuri în șolduri pe care trebuie să le îndurăm ore întregi. Durera de la o fractură în primele două zile, etc.

-În primul rând trebuie să ne recăpătam luciditatea, durerea asta se simte ca o pâclă pe creier.

-E important să eliminăm factorul distructiv psihologic. Adică să ne convingem vorbind cu noi că aceasta durere nu ne face mai mult rău sau că raul pe care ni-l face suntem dispuși să îl acceptăm.

-Căutăm mereu să menținem o respirație regulată.

-Stabilim nivelul de durere real resimțit fizic pentru că de multe ori psihicul exagerează durerea reală.(ex: eu călcam puternic în modul cel mai dureros posibil pentru a stabili care e maximul și ca e suportabil, sau ma concentram pe durere și o simțeam deplin)

-Să încercăm să izolăm clar senzația de durere și să o privim ca pe ceva ce nu face parte real din noi.(ex: iți spui efectiv cu vorbe în gând sau cu voce tare în situații extreme că durerea nu e decât un semnal, cineva a aprins un bec, nu e ceva real).

-Poți să încerci vizualizarea că durerea nu se produce la nivelul corpului tău ci lângă. Privește zona dureroasă sau gândește-te la ea și imaginiează că te doare lângă. Că de fapt semnalul este pentru spațiul de lângă tine. Ca și cum cineva a aprins lumina în altă casa. La tine va rămâne în continuare întuneric.

-Fă asta pe parcursul întregi zile când atenția îți este atrasă de durere. În rest încearcă să te concetrezi pe alte aspecte care îți vor distrage atenția de la durere.

 

Variația de durere este șocanta și îți creaza frica să o mai resimți, iar durerile surde sunt ca o pâclă, te fac să îți pierzi luciditatea. Recunosc că nu am avut de a face cu dureri insuportabile, nu știu nimic despre ele.