Durerea fizică

A studiat cineva durerea?

Eu mă uit adesea la modul cum mă afectează psihic și fizic. În durere găsesc dovezi alea amestecului de chimie și emoții din care suntem formați. Sau mai corect spus influența părții electrico-chimice asupra stării sufletești. Cred că din studiul durerii putem confimra sau infirma anumite teori despre natura umană.

În primul rând, durerea este un semnal electric care spune creierului nostru că undeva la nivel fizic este o problemă. Ne îndeamnă să acționăm spre a elimina cauza distructivă pentru învelișul nostru biologic.

De aici deduc eu ca nu corpul ne doare ci creierul. Diferitele forme de durere sunt doar culori în care creierul își descrie zona dureroasă. Deci dacă ai avea un control puternic asupra minții înseamnă că ai putea controla efectele durerii asupra ta.

Din observații proprii am remarcat mai multe feluri de durere.

1.Există durerea bruscă intesă și scurtă.

Reacțiile față de această durere sunt foarte greu de controlat. Ca atunci când pui mâna pe fierul de călcat fără să vrei. Genul ăla de durere intră în zona refelex de apărare a organismului. Corpul reacționează până să apuci să gândești. Nu ne prea interesează tipul acesta de durere decât prin prisma faptului că generează frică.După ce te-ai “fript” o dată simți o stare de agitație interioară dacă trebuie să treci iar prin experineța respectivă. Copii învață cel mai repede prin acest procedeu ce e și ce nu e periculos. Dar e un nivel de durere ce poate fi ușor controlat mental, astfel că pentru marea majoritate nu mai e o problemă să facă o injecție, să se tatueze, să își stoarcă un coș etc.

2.Durerea surdă

În general durere provocată de boli, durere de lungă durată și intensă. Această durere are potențial să fie controlată cel mai bine dar paradoxal are cele mai puternice efecte asupra psihicului. Creierul filtrează destul de repede stimulii repetitivi. Ai zice că după câteva ore de durere de același fel ar trebui să te obișnuiască cu ea și să o ignore. Dar probabil că în evoluție s-a stabilit că supraviețuiesc exemplarele care nu ating genul ăsta de rezistență. Astfel durerea de aceast fel ne face irascibili și agresivi. Pentru a o controla e nevoie de o conștientizare permanentă a faptului că durerea nu există, ai nevoie de o putere mentală foarte mare, și de o concentrare la a te relaxa.

Nu știu eu cum să mă exprim dar practic durerea te face să te încordezi. Iar încordarea dacă nu face să treacă durerea cum e cazul durerii provocată din lovire atunci are darul să crească stresul psihic. Iar acel stres psihic crește și nivelul de durere. E un cerc vicios care te duce până la pragul nebuniei cum sunt migrenele sau durerile de dinți. E nevoie de o relaxare conștientă a musculaturii și de a opri mental semnalul de alarmă pornit. În funcție de capacitățiile fiecaruia cred că se poat obține rezultate destul de bune.

3. Durerea de la traume.

Asta e provocată de loviri, simți că trebuie să te ții de locul dureros. Cred că are legătură cu oprirea hemoragiei acest reflex. Are o intensitate de la ușoară la foarte dură și o durată mediocră cu specificul că atinge un apogeu și apoi scade treptat până dispare sau devine ușor ignorabilă. Acea pantă a scăderii durerii este chiar o sursă de plăcere. Pentru a realiza o scădere mai rapidă a durerii e nevoie să nu ne mai concentrăm asupra ei. Să o ignorăm deliberat ca să zic așa. Cel mai ușor poți face asta dând drumul locului dureros de care instinctiv te-ai apucat și executând câteva mișcări. Respirația ritmată și profundă ajută la disiparea durerii.

Ultimul tip de durere ajunge să te influențeze cel mai puțin dacă practici un sport de contact. Creierul se obișnuiește să rabde durerea și ajunge să nu te mai deranjeze decât cu durerile de la traumatisme periculoase, gen fracturi.

Oricum înțelegerea că durerea este ceva bun e un pas necesar în gestionarea ei. Apoi trebuie să înțelegem că durerea nu există, așa că poate fi scăzută dacă nu chiar oprită de tot. Pentru asta e nevoie de exercițiu mental. Eu nu am ajuns la un control uimitor al durerii dar dureri fizice de tipul 3 nu mai sunt probleme reale.

Cel mai important lucru în controlul durerii este să ne eliberăm de influența psihică pe care o generează. Totuși ceea ce mă intrigă încă este de ce nu există încă o metodă (cel puțin eu nu știu de ea) foarte răspândită de a controla total durerea. Un antrenament pe care să îl faci și să poți decide ce te doare sau nu. Sunt oameni care trăiesc permanent sub blestemul durerii și ale căror vieți sunt pur și simplu mutilate de durere. Își îndepărtează până și membrii familiei din jur din cauza durerii.

Următorul post va fi doar o descriere a unui variante de astfel de antrenamant fizico-mental la care m-am gândit eu. O succesiune de pași practici care mă ajută pe mine în controlul durerii.

Vă invit să îmi dați idei și metode despre cum faceți voi să stăpâniți durerea.