Capcana inteligenței

4 11 2010

În procesul evolutiv personal, am dezvoltat un  simț al observației foarte puternic. Atât al celor din jur cât și al trăirilor proprii.

Am observat modul cum reacționează multe categori de oameni atunci când se lovesc de o problemă. Încercând astfel să învăț cum să le gestionez și eu pe ale mele. Mă refer mai ales la probleme ce îți influențează starea psihică. Am fost adesea surprins când am văzut persoane, ce le-am catalogat ca infelxibile, cum se deschid în fața informației. Cum sunt dispuse să accepte că realitatea ar putea să fie mai vastă decât puterea lor de înțelegere și decât capacitatea lor de a vedea în momentul prezent în care se aflau.

În același timp am fost surprins cum persoane pe care le consideram inteligente, și capabile de vederi largi devin brusc blocate în fața oricărei informații „ieșite din normal“. Prin deschidere la informație eu înțeleg nu atât adoptarea unei idei ca fiind corectă cât dispunerea unui om de a o cerceta.

Mă bântuie aceast comportament al oamenilor inteligenți de ceva vreme. Dar așa undeva în fundal, nu am reușit până acum să fac legătura între cauză și efect. Când spun oameni inteligenți nu mă refer la genii, mă refer la persoane cu un nivel intelectual mai ridicat. Geniile sau cei ieșiți din normalitate în general au o curiozitate vie și nu se pune problema de a lăsa ceva necercetat. În schimb “inteligenții obișnuiți” au un handicap provenit tocmai din această capacitate de a pricepe repede ce se întâmplă în jurul lor.

Cu timpul, pentru că văd atâtea raționări greșite, ei ajung să își ridice prima lor interpretare, adesea validată de realitate, ca fiind invulnerabilă. Ating o autosuficiență, care este o capcană fatală pentru evoluția lor viitoare. Tot ce e viu când încetează să evolueze întră în declin și apoi moare. Este infinit mai greu să faci să ajungă un punct de vedere nou la cineva din această categorie decât la oricare alta.

Cei mai simpli acceptă cu ușurină că le-a scăpat ceva iar cei străluciți mereu simt că mai e un punct de vedere nou.

Poate e doar o simplă problemă de orgoliu, poate văd acceptarea unei versiuni diferite ca un insucces personal. Cum de nu au reușit ei să descopere acest aspect și altul da.

Poate că pur și simplu e o problema de siguranță. Au atins un nivel al explicarii vieții care îi satisface în prezent. Orice nouă ușa deschisă prezintă noi provocări pe care din teamă preferă să le ignore. Pare ceva izvorât din subconștient, parte responsabilă în general cu atitudinile noastre ilogice. Pentru că atunci când îi întrebi de motivele concrete pentru a respinge o teorie anume, aceste persoane până atunci foarte logice, devin brusc lobotomizați. Prezintă răspunsuri negândite și care încep cu: pentru că nu cred sau pentru că nu e adevărat etc.

O altă teorie legată de acest fapt este că fiecare om la un moment dat e capabil să proceseze anumite informații iar altele nu. Deși aparent ele ar fi de același nivel și ar avea toate uneltele necesare pur și simplu nu o poate digera. Nu e vorba de rațiune cât de partea nemăsurabilă din noi. Poate că ușa respectivă e închisă pentru noi din motive imposibil de prezis. Poate că procesul de gândire folosește anumite subprograme pe care unii oameni nu le au  încă. Ca și cum știi să faci înmulțiri dar nu ști să faci împărțiri, iar un observator, în speță eu, care te vede înmulțiind trage concluzia că tu știi aritmetică. Apoi pare surprinzător că nu ești capabil să faci o împărțire. Caz în care ciudățenia nu există de fapt, observatorul interpretează greșit realitatea naturală. Poate că adevărul e undeva între aceste variante, personal am trecut prin toate cele enumerate.

M-am atașat de opinia mea și nu am mai vrut să consider nimic extern. Am refuzat să cercetez anumite ipoteze din frică pură despre drumul ce s-ar putea deschide. Am avut momente când am respins ceva pur și simplu pentru că părea complet ilogic fără totuși să îl trec prim filtrul rațiunii. Apoi după ce mi-am lărgit înțelegerea să descopăr că părerea ignorată acum ani de zile brusc nu mai este așa de absurdă. De fapt chiar stăteam și mă întrebam cum de am ignorat asta sau cum de am putut nega evidența.

Modul nostru de funcționare este deosebit de complex și nu cred că cineva deține cheia înțelegerii profunde. Totusi am observat că simpla introspecție a oricărei acțiuni conștiente aduce un plus de înțelegere. Așa cum ai da deoparte foi de ceapă descoperi adevăruri noi despre tine și despre realitatea înconjurătoare. Cunoașterea cu siguranță are limitări dar a înainta spre ele cu siguranță e unul din cele mai satisfăcătoare procese pe care l-am experimentat până acum. Pentru a te bucura de satisfacțiile acestei adăpări din fântâna cunoașterii trebuie doar să bei, să bei cu nesaț. Nu cu paharul mic al orgoliului și al fricii.

Anunțuri

Acțiuni

Information

3 responses

4 11 2010
Capcana inteligenței - Ziarul toateBlogurile.ro

[…] Capcana inteligenței Thu Nov 04, 2010 21:50 pm În procesul evolutiv personal, am dezvoltat un  simț al observației foarte puternic. Atât al celor din jur cât și al trăirilor proprii. Am observat modul cum reacționează multe categori de oameni atunci când se lovesc de o problemă. Încercând astfel să învăț cum să le gestionez și eu pe ale mele. Mă refer mai ales […] […]

5 11 2010
dAImon

Sau în cuvintele unui actor,

Tyler Durden: Listen up, maggots. You are not special. You are not a beautiful or unique snowflake. You’re the same decaying organic matter as everything else.

You’re the all-singing, all-dancing crap of the world.

Ca să fac o analogie cu jocurile pe calculator: în viaţă nu există un maximum level, level cap, nu ai un moment în care o voce divină îţi spune că nu mai ai ce şti sau ce descoperi într-un anumit domeniu. Şi chiar dacă -prin absurd- ajungi în top10 într-un anumit domeniu, totuşi mai există alte zeci de skilluri pe care ar trebui să le deţii.

Besides, nimeni nu are informaţii în timp real, nimeni nu are o vedere panoramică asupra vieţii şi asupra evenimentelor. Cea mai uşor de făcut greşeală este cea a jucătorului de la poker: faptul că ai avut 5 mâini bune la rând nu înseamnă nimic. Mai departe poţi pierde totul. Cine se consideră superior fără să-şi dea seama că evoluţia trebuie să continue … şi-o face cu mâna lui.

Probabil nu e prea coerent comentariul, dar asta-i tot ce-mi iese acum.

5 11 2010
VreauUltimulLoc

Mie mi se pare coerent, poate doar putin redundant.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: