Doar dă!

Am citit o chestie deșteaptă undeva. Bine am citit-o de multe ori, de atâtea ori încât a devenit un clișeu. Un clișeu pe care nu l-am digerat niciodată cât să îi înțeleg esența.

Citatul suna cam așa: concentrează-te pe ce ai tu de dăruit și nu pe ce avantaje ai putea să obții.

Fiind într-o perioada de căutări mai intense am privit prin prisma acestor cuvinte, ca la eclipsă prin geamul afumat. Ce crezi că s-a întâmplat?

Am reușit să văd, am reușit să înțeleg dezechilibrul și să văd greșelile pe care le-a făcut în ultimul timp. Clișeul ăsta conține multă înțelepciune în el, dar dacă iei doar cuvintele și nu aprofundezi ideea… va rămâne doar un clișeu.

Nu e vorba de altruism sau de caritate ieftină de craciun. E vorba de egoism, de autenticitate. De a îți atinge potențialul în fiecare gest pe care îl faci și astfel gestul să devină un dar valoros. Un dar pentru restul și o împlinire pentru tine. Nu e ceva ce se pretează doar la acte artisitce sau semnificative pentru statistici. E ceva ce poți aplica în fiecare clipă.

E o declarție de sinceritate și curaj, un act de sfințenie de cea mai frumoasă formă.

Dacă meditezi la această fraza vei observa încă ceva. Atunci când nu ai de oferit nimic într-o situație înseamnă că nu e locul tău acolo. Înseamnă că esti acolo din frică. E un fel de busolă și un cod de conduită totodată. E o întreabre care pusă căt mai des (ce am eu de dat aici?) te schimbă în profunzime. Voi încerca să fac asta continuu și vă țin la curent cu evoluția situației ;).

Cum să suportăm durerea.

Am spus că voi structura câțiva pași simpli pentru a tolera mai ușor durerea. În trei categori ca și în postul anterior.

1.Durere produsa din lovituri scurte ex:lovitură cu deget mic în piciorul de la pat.

-Inevitabil te încordezi. Descordează-te!

-Vezi negru în fața ochilor pentru o secunda și strângi din ochi. Deschide ochii nu îi strânge, descleștează maxilarul.

-Respirația devine neregulată. Inspira profund și regulat, concentrează-te pe respirație.

-Durerea pune stapanire pe tine, dar de fapt ea este de scurtă durată așa că nu ai de făcut decat să: îți spui în gând „mă doare dar va trece, mai e puțin și trece. Oricum nu e ceva real, deja a început să se disipe”.

-Fă câțiva pași și concentrează-te pe monologul pe care îl spui.

2.Durere provocată de agresiuni mai puternice care au o pantă descrescătoare lentă dar un nivel suportabil, ex: lovituri în mușchi oase plex etc. Care fără să te accidenteze grav îți lasă zona dureroasă cateva zile.

-Punctual, lucrezi cu ele ca și cu cele din categoria 1 până trece șocul primar.

-Apoi învață-ți creierul să nu mai stea „crispat” și atent pe locul dureros.

-Atunci când te atingi sau faci mișcări care activează durerea respectivă privește-o cu calm și evaluaz-o în cap ca și cum nu ar fi a ta. “Uite asta e o senzație de durere, pot să o suport, nu e extremă și după câteva clipe trece.”

-Concentrează-te pe alte lucruri pentru a îți lua mintea de la ea.

3.Durere puternică la un nivel liniar de lungă durată, stresantă. Cu asta am mai puțină experiență. Să zicem un pantof care ne bate și nu putem să facem nimic decât să mergem în continuare, sau junghiuri în șolduri pe care trebuie să le îndurăm ore întregi. Durera de la o fractură în primele două zile, etc.

-În primul rând trebuie să ne recăpătam luciditatea, durerea asta se simte ca o pâclă pe creier.

-E important să eliminăm factorul distructiv psihologic. Adică să ne convingem vorbind cu noi că aceasta durere nu ne face mai mult rău sau că raul pe care ni-l face suntem dispuși să îl acceptăm.

-Căutăm mereu să menținem o respirație regulată.

-Stabilim nivelul de durere real resimțit fizic pentru că de multe ori psihicul exagerează durerea reală.(ex: eu călcam puternic în modul cel mai dureros posibil pentru a stabili care e maximul și ca e suportabil, sau ma concentram pe durere și o simțeam deplin)

-Să încercăm să izolăm clar senzația de durere și să o privim ca pe ceva ce nu face parte real din noi.(ex: iți spui efectiv cu vorbe în gând sau cu voce tare în situații extreme că durerea nu e decât un semnal, cineva a aprins un bec, nu e ceva real).

-Poți să încerci vizualizarea că durerea nu se produce la nivelul corpului tău ci lângă. Privește zona dureroasă sau gândește-te la ea și imaginiează că te doare lângă. Că de fapt semnalul este pentru spațiul de lângă tine. Ca și cum cineva a aprins lumina în altă casa. La tine va rămâne în continuare întuneric.

-Fă asta pe parcursul întregi zile când atenția îți este atrasă de durere. În rest încearcă să te concetrezi pe alte aspecte care îți vor distrage atenția de la durere.

 

Variația de durere este șocanta și îți creaza frica să o mai resimți, iar durerile surde sunt ca o pâclă, te fac să îți pierzi luciditatea. Recunosc că nu am avut de a face cu dureri insuportabile, nu știu nimic despre ele.

Durerea fizică

A studiat cineva durerea?

Eu mă uit adesea la modul cum mă afectează psihic și fizic. În durere găsesc dovezi alea amestecului de chimie și emoții din care suntem formați. Sau mai corect spus influența părții electrico-chimice asupra stării sufletești. Cred că din studiul durerii putem confimra sau infirma anumite teori despre natura umană.

În primul rând, durerea este un semnal electric care spune creierului nostru că undeva la nivel fizic este o problemă. Ne îndeamnă să acționăm spre a elimina cauza distructivă pentru învelișul nostru biologic.

De aici deduc eu ca nu corpul ne doare ci creierul. Diferitele forme de durere sunt doar culori în care creierul își descrie zona dureroasă. Deci dacă ai avea un control puternic asupra minții înseamnă că ai putea controla efectele durerii asupra ta.

Din observații proprii am remarcat mai multe feluri de durere.

1.Există durerea bruscă intesă și scurtă.

Reacțiile față de această durere sunt foarte greu de controlat. Ca atunci când pui mâna pe fierul de călcat fără să vrei. Genul ăla de durere intră în zona refelex de apărare a organismului. Corpul reacționează până să apuci să gândești. Nu ne prea interesează tipul acesta de durere decât prin prisma faptului că generează frică.După ce te-ai “fript” o dată simți o stare de agitație interioară dacă trebuie să treci iar prin experineța respectivă. Copii învață cel mai repede prin acest procedeu ce e și ce nu e periculos. Dar e un nivel de durere ce poate fi ușor controlat mental, astfel că pentru marea majoritate nu mai e o problemă să facă o injecție, să se tatueze, să își stoarcă un coș etc.

2.Durerea surdă

În general durere provocată de boli, durere de lungă durată și intensă. Această durere are potențial să fie controlată cel mai bine dar paradoxal are cele mai puternice efecte asupra psihicului. Creierul filtrează destul de repede stimulii repetitivi. Ai zice că după câteva ore de durere de același fel ar trebui să te obișnuiască cu ea și să o ignore. Dar probabil că în evoluție s-a stabilit că supraviețuiesc exemplarele care nu ating genul ăsta de rezistență. Astfel durerea de aceast fel ne face irascibili și agresivi. Pentru a o controla e nevoie de o conștientizare permanentă a faptului că durerea nu există, ai nevoie de o putere mentală foarte mare, și de o concentrare la a te relaxa.

Nu știu eu cum să mă exprim dar practic durerea te face să te încordezi. Iar încordarea dacă nu face să treacă durerea cum e cazul durerii provocată din lovire atunci are darul să crească stresul psihic. Iar acel stres psihic crește și nivelul de durere. E un cerc vicios care te duce până la pragul nebuniei cum sunt migrenele sau durerile de dinți. E nevoie de o relaxare conștientă a musculaturii și de a opri mental semnalul de alarmă pornit. În funcție de capacitățiile fiecaruia cred că se poat obține rezultate destul de bune.

3. Durerea de la traume.

Asta e provocată de loviri, simți că trebuie să te ții de locul dureros. Cred că are legătură cu oprirea hemoragiei acest reflex. Are o intensitate de la ușoară la foarte dură și o durată mediocră cu specificul că atinge un apogeu și apoi scade treptat până dispare sau devine ușor ignorabilă. Acea pantă a scăderii durerii este chiar o sursă de plăcere. Pentru a realiza o scădere mai rapidă a durerii e nevoie să nu ne mai concentrăm asupra ei. Să o ignorăm deliberat ca să zic așa. Cel mai ușor poți face asta dând drumul locului dureros de care instinctiv te-ai apucat și executând câteva mișcări. Respirația ritmată și profundă ajută la disiparea durerii.

Ultimul tip de durere ajunge să te influențeze cel mai puțin dacă practici un sport de contact. Creierul se obișnuiește să rabde durerea și ajunge să nu te mai deranjeze decât cu durerile de la traumatisme periculoase, gen fracturi.

Oricum înțelegerea că durerea este ceva bun e un pas necesar în gestionarea ei. Apoi trebuie să înțelegem că durerea nu există, așa că poate fi scăzută dacă nu chiar oprită de tot. Pentru asta e nevoie de exercițiu mental. Eu nu am ajuns la un control uimitor al durerii dar dureri fizice de tipul 3 nu mai sunt probleme reale.

Cel mai important lucru în controlul durerii este să ne eliberăm de influența psihică pe care o generează. Totuși ceea ce mă intrigă încă este de ce nu există încă o metodă (cel puțin eu nu știu de ea) foarte răspândită de a controla total durerea. Un antrenament pe care să îl faci și să poți decide ce te doare sau nu. Sunt oameni care trăiesc permanent sub blestemul durerii și ale căror vieți sunt pur și simplu mutilate de durere. Își îndepărtează până și membrii familiei din jur din cauza durerii.

Următorul post va fi doar o descriere a unui variante de astfel de antrenamant fizico-mental la care m-am gândit eu. O succesiune de pași practici care mă ajută pe mine în controlul durerii.

Vă invit să îmi dați idei și metode despre cum faceți voi să stăpâniți durerea.

Melodie

Cillhood(1) by Yann Tiersen album Good Bye Lenin

Cillhood(2) by Yann Tiersen album Good Bye Lenin

Neprețuit(ă)

Să îți pui memento pe telefon să îmi zici la mulți ani mâine dimineață. Să nu uiți 😉 că nu vreau să fiu tragică mâine ;).

 

 

Ps: am pus, la 6 am