M. L. King hai să mai băgăm un marș

Nu mai suport, mă simt discriminat. Mai rău decât homosexualii și mai rău decât țiganii.

Sunt discriminat pentru că nu vreau să fac mătanii la mizerile de obiceiuri și politețuri pe care sutele de ani de spoială, fals numită civilizație, le-au săpat în mintea societății.

Pentru că nu vreu să mai uit la alb și să zic că e negru sunt catalogat drept insensibil sau nesimțit sau … cum mai sunt catalogat. Sigur va găsi cineva  ce sunt.

X a spus că orgoliul e diferit de mândrie. Lăsând faptul ca în dicționar sunt sinonime eu pot să merg dincolo de superficialitatea sensului practic unui cuvânt și să urmăresc ideea. Dar când exemplu menit să  susțină această afirmație este. El e mândru de copilul lui ceea ce nu poate să fie orgoliu.

Adică faptul că ești mândru de copilul tău e un fel de virtute. De fapt, probabil că orice frază ce conține cuvântul copil e o virtute.

Apoi, oricât am încercat să argumentez de ce aia e tot din orgoliu. Că ești mândru ce copil ca e al tău (cumva copilul excludea factorul personal al orgoliului), nu e orice copil. Că îl vezi frumos indiferent de cum e, că ești gata să îi iei apărarea când nu are dreptate etc. și alte subiectivisme specifice orgoliului. Până la urmă eu am rămas ăla nebun care nu știe când să se oprească.

Mi-a dat-o pe aia, hai să abandonăm subiectul. Că X nu avea argumente și nu vroia să recunoscă evidentul, că nu am dreptate. Că ne scăldăm într-o superficialitate feroce și că încă folosim sistemul moral înmânat de mai știu eu ce găozar tradițional prost transmis prin viu grai.

Abandonând subiectul puctual pic mereu în cursa asta. Mă pun de-a curemzișul obiceiurilor și mentalității populare. Ajungând mereu în situația de a fi privit ca un excentric sau ca un filozof. Nimeni care apăra o astfel de cutumă nu neagă irelevanța ei, nu neaga stupiditatea ei (din lipsă de alte argumente decât că așa fac toți) dar nu vrea nici să le accepte(irelevanța și stupiditatea).

Bun, până acum sunt doar un frustrat ați spune. Ce treabă am eu cu ce cred alții și de ce mă încurcă. Uite că mă încurcă. Pentru că trăiesc în societate, pentru că dacă toți se lasă duși de curent iar curentul devine din ce în ce mai puternic. Pentru că în societatea noastră “modernă” nu se acceptă diferențele. Poate că se militează pentru asta se mai trec cu vederea dar nu se accepta ca și membrii cu drepturi depline la aceeași masă.

Dacă tu găsești copii unora urâți ești insensibil, dacă tu nu vrei să mergi la mai știu eu ce sărbătoriri gen nunți, botezuri ești asocial. Dacă tu nu vrei să faci astfel de sărbători familia se uita urât, cum se poate așa ceva? Poți să treci peste astea dar sunt niște aspecte deranjante. Să te judece toți muiștii fără alt argument decât că așa se face și că și alții au făcut. Că mai trebuie să faci și sacrificii. Pentru cine? Nu știu.

Așa că pentru a mă răcorii, altă cale nu am, scriu aici și le iau rasa în pula tuturor dobitocilor care susțin idei fără să le înțeleagă, care sunt un ghimpe în coasta progresului social, și o frână în evoluția mentala a acestei societăți deja destul de traumatizată de alți inchizitori mai vechi.

Vă fut în inimă politețea și onomasticele și aniversările pulii la date fixe și nunțile și botezurile făcute după regulile invetate de baba slaba de la moldova. Și tot căcatul ăsta pe care îl folosiți să mânjiți iubirea și prietenia și legăturile de sânge. Toata spoiala în mov și roz a realității, toată târârea în banal și în constrângeri a oricărui gest sincer venit din inimă, ce trebuie să aibe o formă acceptata de public, altfel nu e validat. Pișam-aș pe civilizația voastră de maimuțe bătute cu bățul în cap până ați învățat comenziile dresorului mai presus de proprile voastre simturi și simțiri.

Vreau o cameră capitonată unde să vă înjur neperiodic ca π până rămân fără suflu și până mi se udă tricoul de spume. Dacă ați deschide ochii pentru o secundă și ați înțelege dimensiunea răului generat de propagarea acestor îngrădiri ale libertății de exprimare ați plânge mai rău ca în postul lui kaos.