Radiografia vântului ce umple podul.

29 09 2010

Bă, sunt îngrozit, cred că sunt o victimă a hoților de idei ce au atins următorul nivel. Ăla cu plantatul de ideii.

În fiecare zi în care mă trezesc cu pula sculată până apuc să mă culc ajung să mă fut.

Ce mă fac, dacă fiecare acțiune de-a mea a fost atent plănuită de altcineva. La naiba (adică fuck by Irina Margareta Nistor) dacă și gândul ăsta, prin care îi demasc, de fapt a fost plănuit.

Înebunesc, cum să rup cercul vicios? Mă simt ca un șoarec în roata morții, alerg, alerg în slow moțiune d-ăla. Care e calea să îmi aflu adevăratele mele gânduri.

Dacă sunt ca în matrix, să încerc să sar de pe clădire? Am rău de înalțime, oare ăsta e un plan diabolic și eu sunt singurul care îi poate opri??

Cum pe cine, pe ei pe CEILALȚI. Stați fără griji capitan România nu doarme. Vă păzește pe toți, să nu scape nici unul de la soluția finală.

Ce soluție? Soluția, să îi zice esență de rom sau soluția nocturnă.

Poate că sunt doar paranoic, îmi e groază să nu fiu cumva paranoic. Dar un nebun mai e nebun dacă se mai întreabă dacă e nebun? Ori e nebun și asta înseamnă că are dreptate deci gândește corect deci nu e nebun. Ori nu e nebun si atunci e doar în eroare.

Poate să fie nebun și să își dea seama de asta? Dacă NU atunci de ce toți spuneți același clișeu de căcat, cum că voi sunteți nebuni? Cred că cele mai prost folosite cuvinte din lume sunt nebun, prost, deștept, corect, greșit. Dacă facem o statistică eu zic că au o marja de corectitudine mai scăzută ca prognoza meteo și horoscopul scăzute una din alta.

Da’ vouă vă pasă prea puțin! Până mâine veți folosi de multe ori aceste cuvinte cu sansă mică de a fi folosite corect. Eu le-aș scoate din dicționar. Păi ce să pun la definiție, dacă nu sunt folosite niciodată în context corect?

Da, la naiba! Am uitat despre ce vorbeam, aș putea să recitesc ce am scris.

Dar, ar fi redundant din calea afară și nu aș mai publica nimic, că eu sunt un autocritic feroce.

Sunt deștept și am mereu dreptate când despart prostia de corectitudine cu zarul prezentei mele  evoluții. Doar un nebun ar putea crede că greșesc.

Sau… poate că cineva îmi plantează idei straine în minte. Muguri veninoși de îndoctrinare și abatre de la calea cea dreaptă. Văd semne de ocolire, pe stradă. Ce pula mea vor ăștia, de nu mă lasă să urmez calea cea dreapta? Vă spun eu există o conspirație mondială țesută în jurul persoanei mele.

-De ce?

-Nu știu, dar cred că eu sunt foarte important. Sunt cel mai important om din univers, prin fereastruica percepției mele cel puțin.

-Știți de ce? Nu pentru că sunt eu, sau pentru că sunt al meu.

-Nu, acest punct de vedere s-ar auto-regla o dată cu dispariția mea.

-Pentru că, fiți atenți aici, fară mine ar lipsi un căcat de piese dintr-un puzzle cu miliarde de miliarde de piese. Vă dați seama cam care ar fi nivelul de frustrare al celui ce îl asamblează?

Eu cred că ar ajunge de un bing bang, era să zic gang bang dar nu e bine să îți forțezi soarta cu impoliteți.  Până la urmă o piesă merge făcută și la imprimantă și lipită foaia pe un carton taiat cu foarfecă în forma dorită.(V-am dat un pont pentru viitoarea ultimă piese lipsă).

Dacă mă gândesc aș deveni cea mai importantă picătură de apă, aia care umple paharul, dacă aș dispare mâine. Dar dacă totuși sunt doar într-un vis, dacă un pișat mi-a plantat asta între gândurile mele și așa destul de aglomerate? Dar ce motiv ar avea să mă păcalească așa? Oare chiar sunt important?

Adică important deja trebuie să fiu. Oricare din variantă ar fi. Ambele mă scot ca fiind important. Doar că nu știu care e adevărată și de ce aș fi cu adevărat important. Poate sunt doar un nebun care se manifestă convețional. Cât de penibil poate să fie un nebun reținut. Ca un politician din romania, care poate promite și apoi nimeni nu îl mai trage de mânecă pentru promisiuniile sale. –Bă, voi spectatori apatici, răpiți bucuria vieții!

E nevoie să va pună omul roși în mână și să le lanseze cu mâna voastră apoi sa fugă pe scenă și să se ferească de ele. Asta doar pentru a își dovedi singur că are reflexe, că oricum nu prea ai cui să dovedești ceva aici.

Dacă tot sunt important măcar să mă port ca atare.De mâine voi umbla pe stradă ca un om important.

Va urma!